Prioritate de dreapta: Cosmetizarea

08 decembrie 2013

Cosmetizarea

"Da' tot îl facem, c-aşa vrem noi"

Macovei: "Comisia Europeană a anunțat pe 27 noiembrie că își menține proiectul privind înființarea instituției Procurorului European, în ciuda unor avize negative transmise de unele state membre. România, prin Camera Deputaților, este una dintre țările care au spus “nu” acestui demers."

Cazanciuc: "Și aici a fost o dezbatere destul de aprinsă în Consiliul JAI. După cum știți, au fost decizii în numeroase parlamente care nu susțin această structură în forma în care aceasta a fost prezentată. Noi susținem ideea înființării parchetului european, dar evident că trebuie ținut cont de opiniile exprimate de parlamentele statelor membre. Doamna vicepreședinte a făcut un document care a strâns laolaltă opiniile parlamentelor statelor și a formulat unele răspunsuri. Concluzia întâlnirii a fost destul de clară. Va fi revăzut documentul inițial în așa fel încât el să răspundă la preocupările parlamentelor statelor membre. Fără ca această instituție să pornească cu sprijinul cât mai multor state membre evident că nu va putea fi eficientă."

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".