Dez-ocuparea: "Deci, asta este povestea terenului. Aş îndemna fiecare român, dacă poate." (II)

15 noiembrie 2013

"Deci, asta este povestea terenului. Aş îndemna fiecare român, dacă poate." (II)

partea I

Ioana Băsescu: "Terenul a fost plătit dintr-un credit bancar ipotecar în valoare de 1.028.507,55 euro şi din surse proprii până la concurenţa sumei de 1.306.845 euro, adică suma de 278.337,45 euro."

El problemo: 1.028.507,55 > 700.000

CEC Bank / Persoane fizice / Credite / Credite imobiliare / Credite ipotecare / Cumpărarea de terenuri:

7 comentarii :

Riddick spunea...: Imaginile (printscreen) sunt de azi. Bănuiesc că nu s-a micşorat plafonul maxim de creditare, din septembrie până azi.; 11/15/2013
Crystal Clear spunea...: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16034205-ioana-basescu-facut-publice-toate-documentele-legate-cumpararea-terenului-agricol-din-calarasi.htm; 11/15/2013
Riddick spunea...: Cică directorii de la CEC Bank care au semnat "over-creditul" (> 700.000 EUR) ar fi de la USL.; 11/16/2013
Riddick spunea...: http://www.evz.ro/detalii/stiri/creditul-ioanei-basescu-a-fost-aprobat-de-reprezentantii-usl-la-cec-1067613.html; 11/16/2013
Crystal Clear spunea...: Când văd câţi bani pot câştiga unii angajaţi la stat mă crucesc şi realizez că n-avem nici o şansă să ajungem la capaitalism adevărat; 11/16/2013
Riddick spunea...: Mi se par mari şi taxele notariale (citisem de circa 1000 de euro pentru un apartament vândut). Mi se par de 2-3 ori mai mari decât ar fi normal. La naiba, doar verifică actele şi pun o ştampilă.; 11/16/2013
Crystal Clear spunea...: Jaf curat cu notarii astia. Sunt de-o lăcomie şi aroganţă incalificabilă
Stat în stat; 11/16/2013

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."