15 iunie 2013

Planul B este de fapt cel real ?



Mişcarea Populară a ieşit azi cu o chestie la care nu prea te-ai fi aşteptat - a criticat revizuirea şi regionalizarea, "după ce a primit feedback negativ" de la membrii săi:
"Din discuţii rezultă că există o îngrijorare majoră în rândul membrilor Fundaţiei Mişcarea Populară pentru că, în opinia noastră, proiectele de modificare a constituţiei şi de regionalizare vor duce la divizarea României. Vom acţiona în acest sens. Membrii Fundaţiei Mişcarea Populară îşi vor face public cunoscute punctele de vedere şi vor face tot ce pot pentru a împiedica implementarea acestor proiecte care nu sunt deloc în interesul României."
Hopa ! Printre punctele din programul partidului pe care-l pregăteşte (Fundaţia) Mişcarea Populară este şi regionalizarea: 
"PMP va susţine şi regionalizarea, descentralizarea şi eficientizarea sistemului administraţiei publice prin comasarea judeţelor şi comunelor mici, nesustenabile economic, pe ideea că România trebuie să ajungă în timp la maxim o mie de primării."
... Dar în forma pe care o intenţiona PDL, adică formarea de regiuni prin comasarea de judeţe, apoi numirea acestora tot "judeţe". De ce ? Pâi, fiindcă desfiinţarea judeţelor n-ar trece vreodată de un referendum nefraudat. S-ar face prin lege organică, la parlament. Dar după un referendum eşuat, al cărui scop principal era tocmai regionalizarea, va fi foarte greu de abordat din nou această temă, sustrăgând-o de validarea printr-un referendum. Va fi probabil reluată în 2017 sau după eventuale alegeri anticipate, dacă va fi tot o majoritate de genul acelora care sunt de 23 de ani.

Şi, apoi, de ce să pui în program doar "comasarea judeţelor" şi nu desfiinţarea lor, că doar "va fi validat referendumul", iar regiunile se vor înfiinţa, nu ?! Iar "PMP" va fi înscris ca partid după ce referendumul va avea loc.

2 comentarii :

Gogu spunea...

http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/64215
Asadar, EL e cam ''ingrijorat'' in privinta regionalizarii, din mai multe puncte de vedere, dar cu precadere fiindca '' numărul total al regiunilor este mai puţin important, indiferent că este vorba de 8, 9, 12 sau 16, mai mult contând criteriul ca regiunile să aibă competenţa să se adreseze direct Bruxelles-ului pentru finanţarea proiectelor regionale.''

Dvs. cum intelegeti aceasta afirmatie de sorginte etilica ?!
E de accord ca regiunile sa discute direct cu noua Moscova sau respinge aceasta idee ?

Riddick spunea...

Se contrazice singur: "stat unitar" vs. "să se adreseze direct Bruxelles-ului".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):