Atacul pe furiş al ONU asupra Internetului

Financiarul:

Cine conduce Internetul? Pentru moment, răspunsul este “nimeni” sau, cel puţin “niciun guvern”, fapt care explică succesul Web-ului ca o nouă tehnologie. Însă, de săptămâna viitoare, răspunsul ar putea fi Organizaţia Naţiunilor Unite, analizează Gordon Crovitz pentru WSJ.com.

Multe dintre cele 193 de state membre ale ONU se opun naturii deschise, necontrolate a Internetului. Reţelele globale interconectate ale Internetului ignoră graniţele naţionale, fapt care face acest spaţiu virtual foarte greu de impozitat sau cenzurat.

De mai bine de un an, China, Rusia, Iran şi ţările arabe au făcut presiuni pentru ca o agenţie numită Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor să preia controlul şi să facă regulile în ceea ce priveşte Internetul. Creată în 1865 ca Uniunea Internaţională Telegraf, ITU a elaborat ultima dată un tratat privind comunicaţiile în 1988, înainte de apariţia Internetului comercial, atunci când telecomunicaţiile însemnau apeluri telefonice vocale prin intermediul companiilor telefonice naţionale, care deţineau monopolul asupra pieţei.

Săptămâna viitoare, ITU susţine o conferinţă în Dubai, în condiţiile în care, în ultimele luni, au apărut multe informaţii privind propunerile pentru un nou tratat. Acestea se întind pe mai mult de 200 de pagini. Una dintre ele este aceea de a aplica Internetului regulile ITU privind apelurile telefonice pe distanţe lungi, creând o regulă de genul “expeditorul plăteşte”.  Apelurile telefonice includ o taxă aplicată atât ţării de origine, cât şi companiei telefonice locale de la capătul celălalt, al destinatarului.

Respectând abordarea “expeditorul plăteşte”, websiteurile cu sediul în SUA ar trebui să plătească o taxă către o reţea locală pentru fiecare vizitator din altă ţară, reuşindu-se astfel taxarea într-un mod eficient a unor firme precum Google şi Facebook. Ideea este imposibilă din punct de vedere tehnic, pentru că, spre deosebire de reţelele telefonice, Internetul nu este limitat de graniţele naţionale. Însă, autorităţile fac presiuni privind această taxare, sperând că cetăţenii lor nu vor mai avea acces la websiteurile americane sau din alte ţări decât cea natală, care ar decide că vizitatorii străini sunt mult prea scumpi pentru a beneficia de serviciile lor.

De asemenea, regimuri mondiale, cum ar fi Rusia şi Iran, îşi doresc o regulă ITU care să lase oficialii să monitorizeze traficul de Internet direcţionat prin sau în ţările lor, fapt care le-ar permite “să tragă cu ochiul” sau să blocheze accesul complet.

Sally Wentworth, membră a Societăţii Internetului, spune că “internetul este extrem de complex şi foarte tehnic, şi, totuşi, în cadrul ITU, guvernele ar fi singurele care să ia decizii, ceea ce înseamnă că Internetul ar fi sub controlul lor”.  “Guvernele, care lucrează în spatele uşilor închise, nu ar trebui să fie singurele care să direcţioneze viitorul Internetului”, susţine Google într-o petiţie online pentru “un Internet deschis şi liber”.