Sacerdoții ipocriziei populare

Tare de tot acest comentariu la postarea lui Mihail Neamțu de la Contributors (se face trimitere la rezoluția PPE contra populismului):


Domnule Neamtu, este binevenita si oportuna aceasta diatriba plina de patos impotriva populismului. Dar…mi se pare mie sau ati uitat sa raspundeti la aceasta intrebare:

“Cum să combați pesta acestui populism ieftin?”

Ce sa insemne oare aceasta pierdere brusca de memorie? Poate nu va doriti totusi sa luptati cu populismul, ci doar sa’l izolati de persoana dumneavoastra; de altel e si foarte riscant: populismul este molipsitor, e o “pesta”, iar infruntarea bacilului cu mana goala chiar in focarele de infectie ale studiourilor tv poate fi fatala. Dar distantarea fata de bacil prin astfel de texte aseptizante o fi eficienta? este costumul de cuvinte suficient de ermetic incat sa nu riscati o contagiere prin simpla descindere pe taramul imund al crailor de Massmedia?

Pe de alta parte -presupunind ca vreti doar sa invingeti populismul adversarilor si nu sa’l eliminati cu totul din viata publica- poate ar trebui sa va puneti alte intrebari si sa va cautati alte fronturi de lupta, mai utile in opinia mea pentru cariera unui tanar politician. De pilda: este populismul intr’atat de daunator pentru cetateni? exista un populism de dreapta? pot fi batuti demagogii cu armele lor?

Haideti sa studiem nitel chestiunea populismului european contemporan, ca instrument politic si nu ca mecanism penal de atragere a victimelor in escrocherii. In Parlamentul European cel mai numeros grup parlamentar este o alianta transnationala a partidelor “populare”. Politicienii “populari” nu vad nicio problema de ordin etic in aceasta sintagma eminamente populista [caci implica impopularitatea adversarilor politici]. Ba mai mult: seful Comisiei, un popular pretins [dar cu radacini comuniste - a fost membru al Partidului Comunist Muncitoresc Portughez pana in 1976] isi permite sa acuze partidele de dreapta de “populism” si adopta un discurs care asimileaza populismul cu extremismul de dreapta. Deci, sa reluam: seful executivului european este un politician popular legat de o alianta partinica ce se proclama de dreapta dar care acuza NU populismul stingii pan-europene ci “populismul” euroscepticilor si in general “extremistilor” de dreapta. Ca atare, se pare ca tovarasul popular Barroso -inalt functionar adulat de popularii bastinasi din pdl- este in dezacord cu discursul domnului Neamtu care priveste populismul ca un apanaj al stangii.

Ba mai mult: Barroso impreuna cu presedintele-fantoma al UE, van Rompuy -tot un popular- si cu pm-ul Italiei Mario Monti, tot un popular, dar bine camuflat, au hotarat ca se impune o actiune comuna de lupta impotriva populismului. Sfanta lupta impotriva populismului [se intelege: eurosceptic su extremist-nationalist] a fost binecuvintata de patriarhul comunismului italian care ocupa si functia de presh al republicii, Giorgio Napolitano. cu asemenea aliati e foarte clar ca demonii populistii vor fi starpiti cat ai zice peste.

Rezulta foarte clar, ca, in doctrina politica a Centralei UE [neasumata, dar prefigurata de pozitiile celor 2 tabere opuse dar atat de apropiate: popularii si socialistii] populismul este echivalat cu nationalismul, euroscepticismul, dreapta extremista si cea religioasa. Asadar, nu m’ar mira ca pe lista rusinii -a populistilor periculosi- realizata de gazetele ‘populare’ germane sa apara in curind si numele dumneavoastra. Daca mai vorbiti mult de natiune si credinta acolo o sa fiti asezati: in tabloul albastru al figurilor odioase “retineti si evitati”.

Din moment ce anatema populismului -instrumentata de sacerdotii populari- planeaza si asupra dumneavoastra, nu inteleg de ce insistati sa luptati impotriva populismului in loc sa’l imbratisati cu onestitate si sa dovediti acelui electorat de dreapta ca a fi popular nu este echivalent cu a fi escroc. Probabil va intrebati cum ar putea fi imbratisat populismul de catre un politician de dreapta. Simplu: dati un search pe google cu termenii euroscepticism, ukip, farage, wilders si deja aveti citeva teme pe care le puteti adopta. Apoi ar fi solutiile locale: construiti’va o imagine de salvator al economiei, al pietei libere, al averilor individuale amenintate -cum altfel- de catre stat si nomenklatura socialista. 

Vreti sa obtineti printr’un discurs facil voturile tinerilor? nimic mai simplu: promiteti legalizarea marijuanei, atat a aconsumului cat si a cultivarii [si prezentati aceasta masura ca pe un plan de salvare a agriculturii nationale]. Vreti voturile clasei mijlocii? simplu de tot: promiteti amnistie fiscala si comasarea impozitelor si taxelor [nu conteaza cat de realizabil este proiectul ci ideea ca astfel nu va deziceti de principiile dreptei, deci demagogia ar fi pozitiva in acest caz]; doriti chiar si ceva voturi de pensionari? mai dificil, dar realizabil: promiteti’le eliminarea impozitarii pensiilor, reduceri masive la impozitele funciare, medicamente mai ieftine prin protejarea industriei farmaceutice nationale si incurajarea pietei de produse naturiste [amenintata, in viziunea lor, de reglementarile "sataniste" ale ue; iar chestiunea usturoiului pe cale de disparitie ar trebui sa devina o importanta tema de dezbatere electorala]. Si ar mai fi o gramada de platose populiste la indemana pe care le puteti proba, totul e sa va doriti sa obtineti voturile masei, iara nu aprecierile elitei intelectuale [cosmopolita si versatila ca la balamuc, compusa in majoritatea ei din indivizi care la o adica v'ar trada pentru orice mecena cu saloane albastre confortabile si audienta de milioane]. Intelectualii publici sint inca si mai populisti decat politicienii populari prin autodefinire: daca lipsesc din centrul atentiei poporului o saptamana intra in sevraj si se usuca; te impiedici prin toate ungherele netului de liote de intelectuali publici [adica de stat] deshidratati, atrofiati, cersind disperati atentie cu texte patetice despre copchii multi de’acas’ si famelia ramasa fara remuneratii.

Fiti domnule Neamtu populistul nostru, ca de capitani ne’am saturat! nu e nici o rusine sa fiti populist, oricum toti politicienii is populisti, gaunosi si, ai mai talentati, demagogi. Avem mare nevoie de populism de dreapta, ca in UK, ca in Cehia, ca in Elvetia, ca in Olanda, ca in Georgia, ca e plina balta de populisti expirati si otravitori ai stangii, chit ca’s socialisti sau “populari”. Macar sa inghitim si gogosi de dreapta ca de minciunile soioase ale stangii sintem satui. Adevarul faptelor si principiile economiei de piata is prea greu de digerat pentru majoritatea populatiei, chiar si cei drepti si educati vor tot minciuni, sint ahtiati dupa basme si himere. Cu putin efort, talent si curaj puteti deveni furnizorul lor principal de fantasme.