Iulian Iancu. Aliatul „băieţilor deştepţi”

Cronica Română .com

În perioada premergătoare căderii guvernului Ungureanu, deputatul psd-ist Iulian Iancu a devenit cel mai mediatizat luptător împotriva „băieţilor deştepţi”. Deputatul Iancu apărea regulat în platourile televiziunilor usl-iste şi explica, cu lux de amănunte, grafice, scheme şi tabele, modurile în care „băieţii deştepţi” prăduiesc sistemul energetic. Atunci când „cruciatul” Iancu nu a fost inclus în guvernul Ponta, un număr de suporteri usl-işti au catalogat situaţia drept un „prim eşec” al noii guvernări. În contextul în care ministrul economiei nu face nimic pentru a rezolva problema „băieţilor deştepţi”, au început să se audă voci care-l elogiază pe Iancu şi susţin că acest distins luptător cu „băieţii deştepţi” i-ar fi putut lichida dintr-o lovitură. În aceste condiţii, noua iniţiativă legislativă a legendarului justiţiar psd-ist nu putea să nu stârnească interes.

Această iniţiativă legislativă urmăreşte modificarea Legii energiei în vederea „rezolvării definitive a problemei băieţilor deştepţi”. Cel puţin, aşa susţine autorul modificărilor, nimeni altul decât deputatul Iancu. Din start, apare o problemă evidentă. Pentru orice specialist în domeniu este absolut clar că fenomenul „băieţilor deştepţi” nu are nicio legătură cu imperfecţiunile legislaţiei din domeniul energiei. Din punct de vedere legal, acţiunile „băieţilor deştepţi” şi faptele structurilor statului care i-au creat şi susţinut încalcă flagrant o serie întreagă de acte normative române şi europene. Semnarea unor contracte care prejudiciază statul nu este legală. Vânzarea de către stat a energiei electrice sau a oricărui al bun la un preţ vădit subevaluat nu este şi nici nu a fost vreodată legală. Din perspectiva legislaţiei europene şi româneşti în domeniul concurenţei, absolut toate contractele „băieţilor deştepţi” sunt ilegale. Şpăgile care s-au împărţit în procesul semnării şi menţinerii acestor contracte nu sunt legale nici ele. Imixtiunea unor structuri informative care au creat fenomenul „băieţilor deştepţi” şi au beneficiat de pe urma lui este ilegală din perspectiva legislaţiei naţionale ce guvernează activitatea acestor structuri. Problema reală nu are nicio legătură cu lipsa legilor, ci cu faptul că autorităţile refuză să aplice legislaţia existentă.

În locul rezilierii contractelor şi condamnării penale a tuturor participanţilor la această operaţiune, deputatul Iancu propune „limitarea profitului băieţilor deştepţi”. Domnule Iancu, „băieţii deştepţi” nu trebuie să se confrunte cu limitarea profitului! „Băieţii deştepţi” trebuie să se confrunte cu inevitabilitatea condamnării penale pentru faptele comise! Propunerea lui Iulian Iancu de a limita profitul din revânzarea energiei la 8%, este aidoma propunerii de a limita veniturile spărgătorilor prin efracţie la 8% din valoarea bunurilor sustrase din apartamentele sparte. Pe lângă faptul că însăşi propunerea este un afront grav la adresa bunului simţ, efectul acestei „iniţiative legislative revoluţionare” va fi unul absolut nul. Pentru a scăpa de „problema 8%”, companiile „băieţilor deştepţi” nu vor avea de făcut decât o operaţiune foarte simplă. Oricum, toate companiile ale „băieţilor deştepţi” fac parte din grupuri de companii reprezentate şi în alte ţări europene. De exemplu, compania Alpiq Romania poate exporta energia, cu profit zero, vânzând-o companiei-mamă din Elveţia la un preţ egal cu preţul achiziţiei de la Hidroelectrica. În aceste condiţii, „plafonul lui Iancu” nu rezolvă nimic. Banii oricum se vor scurge din România, împreună cu energia ieftină. Nici în plan intern, nu se va rezolva absolut nimic. Tot ce vor trebui să facă „băieţii deştepţi” este să exporte energia către o companie europeană controlată tot de ei şi să o reimporte la preţul care va cuprinde uriaşa marjă de profit. Energia „pseudo-importată” va putea fi vândută în România fără nicio problemă.

Dacă propunerea „limitării profitului băieţilor deştepţi” ar fi venit de la altcineva decât Iulian Iancu, am fi fost tentaţi să o explicăm prin incompetenţă. În cazul celui mai cunoscut specialist din România, prezumţia incompetenţei nu se poate aplica. Este foarte probabil că emoţia care-l bântuia pe domnul Iancu în perioada guvernării portocalii nu a fost indignarea faţă de crimele comise de „băieţii deştepţi”, ci invidia faţă de profiturile lor. Acum, odată cu venirea la puterea a USL, Iulian Iancu şi-a rezolvat problemele şi încearcă să prostească electoratul printr-un spectacol ieftin şi de prost gust.