04 aprilie 2012

E cu bătaie lungă



Vizat e statul-națiune (iată, "nu e bun de nimic" !), și nu doar cel român. Convergența eurocartelului PDL-PSD-PnL-UDMR-UNPR-PC.
Resursele naturale ale României pot reprezenta o bună oportunitate pentru investitori, a apreciat, miercuri, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Bogdan Olteanu, care a participat la conferinţa 'CEE şi China: Punţi de investiţii şi oportunităţi de afaceri', organizată de CFA România.

'Opţiunea politică în domeniul resurselor naturale poate avea două alternative. Să rămână în proprietatea statului sau să fie administrate de concesionari. Aş vedea în resursele naturale ale României o bună oportunitate pentru investitorii străini', a arătat Olteanu.

Potrivit acestuia, în ceea ce priveşte companiile administrate de stat, se pune întrebarea dacă statul are capacitatea să administreze aceste companii. 'Are statul capacitatea să administreze aceste companii? O fabrică nu poate fi ţinută închisă, până când te decizi dacă ştii să o administrezi sau nu', a menţionat reprezentantul băncii centrale.

Bogdan Olteanu (BNR): Resursele naturale ale României pot reprezenta o bună oportunitate pentru investitori (AGERPRES)

de Paul Everac

Trebuie sa recunosc ca cel ce a inventat notiunea si trendul de deconstructie a avut o minte uriasa, bine exersata, dar si pidosnica ce nu s-a pomenit. A stiut unde sa puna levierul, ranga, sa salte si sa sfarame tot ce se gasea inchegat, ba si organic, chiar armonic, sub pretext ca innoieste, face curatenie, revolutioneaza. Ti-a pus deodata pata putrejunii pe frunte. Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului. Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea. Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita. Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…


The New American, 1995

Without elaborating here, the technique being used by the International Department/Gorbachev Foundation is to assert the existence of hideous "global problems" — the environment, world health, global security, the global crime epidemic, terrorism — which are "too big" for nation-states to handle. Accordingly, "global structures" are required in order to address these problems; and the Gorbachev Foundation projects these "solutions" to the international elite. A "global justice system," for instance, would require a national legal system to be revised so as to enable anyone to be arrested anywhere, for any "offense," at any time. Another theme floated by Gorbachev is that wherever human rights abuses are taking place, the international community should have carte blanche to intervene across borders. Such an arrangement, naturally, would render such borders pointless.

All these initiatives are subtly aimed at doing away with the nation-state, which is the core objective originally enunciated by Lenin shortly after seizing power. The Gorbachev Foundation is one of the leading contemporary instruments working towards this objective. It is much more dangerous than its predecessors because it has successfully deceived the West that its intentions are entirely altruistic.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: