Continuarea crizei 2011-2021 (Cronica VIP)

Autorul consideră o copilărie din partea celor care declară că în următorii doi ani criza se va termina. Nu ne trebuie decât să privim în urmă la criza declanşată în 1907 care s-a terminat în 1920, la perioada dintre anii 1932-1945 şi ne dăm seama că după o perioadă de şapte ani de creştere a masei monetare au urmat alţi treisprezece de haos, recesiune, conflagraţie etc. De altfel, mulţi specialişti afirmau la nivelul anului 2008 că în cca. doi ani criza se va fi sfârşit. Dimpotrivă, realitatea a demonstrat contrariul: criza nu s-a terminat; poate că unele state se declară ca fiind ieşite din perioada de recesiune, dar chiar şi aceste afirmaţii nu se bazează pe judecăţi solide şi calcule în termeni reali.

Dacă luăm crizele economice din ultimii 30 - 40 de ani la nivel de ţară, observăm că într-adevăr ele au durat doi, trei, patru sau cinci ani. Însă acestea sunt crize pe un teritoriu restrâns ce privesc o naţiune sau două şi efectul lor în timp poate fi limitat şi mai uşor de gestionat. O criză care se declanşează în 2007 şi se termină după cum spun unii “analişti” în 2012, 2013 nu este o criză globală. Pe câtă vreme cea pornită în 2000 şi care în 2007 a izbucnit în America şi în 2 ani a cuprins toată planeta, va lăsa o amprentă de durată asupra vieţii economice planetare, va avea efecte nocive asupra psihicului colectiv, va introduce haosul în majoritatea economiilor, iar sfârşitul acesteia este posibil să se producă printr-o conflagraţie invizibilă.

Din datele publicate de diversele organisme financiare internaţionale, implicate în mod nemijlocit în monitorizarea şi controlul diferiţilor factori care influenţează mai mult sau mai puţin desfăşurarea crizei actuale, de guvernele ţărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare afectate de criză, autorul nu a observat niciun semn de relaxare a masei monetare ci din contră, la nivel global, băncile frânează creditarea restrângând la maximum posibilitatea de investire.

Iată câteva dintre punctele de vedere ale unor personalităţi ale vieţii economice globale referitoare la criza actuală:

Barry Eichengreen, profesor de economie şi ştiinţe politice în cadrul University of California, Berkeley, declara: “este o situaţie similară cu cea din 1929-1930”; rezultatul: “actualul declin ar putea lăsa o amprentă de durată asupra economiei şi societăţii, exact cum s-a întâmplat în cazul Marii Recesiuni. În urma crizei din anii 1930, americanii au abandonat acţiunile, şi au drămuit resursele şi au căutat sprijinul guvernului. Acum o altă generaţie ar putea trage învăţăminte similare de pe urma celui mai dramatic colaps din viaţa lor”.

Mark Zandi, economist şef în cadrul Moody’s Economy.com declara: “această situaţie va lăsa o urmă asupra psihicului colectiv. Oamenii vor devenii mult mai conservatori în activităţile de împrumut, creditare şi investiţii.”

Robert Barro, câştigător al premiului Nobel, defineşte recesiunea severă drept o scădere cu 10% a PIB-ului şi consumului pe cap de locuitor. Acesta considera că există aproximativ 30% şanse ca o astfel de scădere să se producă.

Bradford DeLong, fost oficial al trezoreriei, în prezent profesor la Berkeley, spune că o recesiune severă este atunci când pe o perioadă de 2 ani se înregistrează o rată a şomajului de 10% sau mai mult. Rata şomajului a urcat la 8,1%, un maxim în ultimii 25 de ani.

Robert Toll, CEO al Toll Brothers, referitor la construcţiile de lux din SUA ne informează că vânzările acestora au scăzut cu 51%, declara: ”Ultimele 5 luni au fost printre cele mai dificile din istoria Statelor Unite ale Americii”.

Mark Gertler, profesor în cadrul New York University, care a colaborat cu preşedintele FED, Ben Bernanke în cadrul unei analize privitoare la Marea Recesiune, declara: ”S-a produs o dereglare importantă a sistemului financiar, exact ca în anii 30”.

Ben Bernanke şi colegii săi strategi, nu reuşesc

să progreseze în eforturile de a stopa declinul economic. “Copleşite de pierderi, băncile acumulează capital în loc să reia operaţiunea de creditare”.

Lawrence Summers director al Consiliului Naţional Economic al Casei Albe, declara: ”Un astfel de blocaj se produce numai de 2 sau 3 ori într-un secol şi poate genera o spirală în care slăbiciunea din economie şi industria financiară se alimentează reciproc, fiind dificil de învins”.

Robert Hall, profesor în cadrul Standford University, declara că: ”Deosebit de îngrijorător este colapsul muncii”.

Kevin H. O’Rourke, profesor în cadrul Trinity College din Dublin, declara: ”Suntem într-o recesiune severă şi trebuie ca strategii să ia deciziile corecte pentru a se asigura că aceasta nu ia amploare.”

Barack Obama a câştigat aprobarea congresului pentru un pachet de stimulente de 787 mld. de dolari, în timp ce Ben Bernanke a redus rata de referinţă a dobânzii până la 0.

Peter Termin, profesor în cadrul Massachusetts Institute of Tehnology spune: ”Problema este că economia pare să se prăbuşească mai rapid decât reacţionează strategii.”

Raportul Băncii Mondiale arată cât de catastrofală este situaţia în ţările în curs de dezvoltare. Din aceste state se retrage capital, ele fiind confruntate în acelaşi timp cu dificultăţi sporite în obţinerea de credite pe pieţele financiare şi în plus, ţările în curs de dezvoltare suferă de pe urma diminuării venitului public din impozit.

Charles P. Kindleberger în lucrarea sa “Manii, panici şi crize”, o istorie a crizelor financiare, arată că dacă s-ar accepta raţionalitatea investitorului individual în contextul: ”când pieţele au un comportament iraţional” oferit de psihologia mulţimilor (fenomen de turmă), criza ar fi mai uşor de trecut.

Hyman Minsky, un economist neconformist, susţine într-o serie de articole, teoria instabilităţii financiare “ca factor de producere a crizelor financiare. Conform acestei teorii, crizele financiare reprezintă o trăsătură inevitabilă a sistemului capitalist şi urmează un curs vizibil şi previzibil. Astfel, un semn care anunţă o viitoare criză financiară, constituie un şoc din exterior asupra economiei, care poate îmbrăca forma unui război, a unei recolte foarte bogate sau foarte sărace, inventarea şi răspândirea unei noi şi importante tehnologii”.

Igor Suvalov, prim vice-primministru a precizat că vor veni ani foarte grei, iar criza va mai dura cel puţin 3 ani şi a acuzat America pentru dezastrul economic care a lovit Rusia.

Heidemarie Wieczorek–Zeul declara că: ”Raportul Băncii Mondiale arată cât de catastrofală este situaţia în ţările în curs de dezvoltare”.

Josep Stiglitz, şeful comisiei pentru reforma pieţelor monetare şi financiare ale Naţiunilor Unite a declarat: ”Faptul că unele bănci de talie internaţională s-au retras din afacerile din afara graniţelor ţărilor din care provin, duce în statele în curs de dezvoltare la o criză actuală de capital”.

Şi cum războiul clasic nu mai este la modă, epoca războiului rece determină precesiunea războiului economic; să vedem ce spune Alvin Toffler despre aceasta: „S-ar putea să nu te intereseze războiul, dar tu îl interesezi pe el”. („Război şi anti-război, Supravieţuirea în zorii secolului XXI”, Alvin şi Heidi Toffler, pag. 7).

http://www.cronicavip.ro/cronicavip/editorial.php