Reorientarea spre Berlin, "valabilă doar în UE"

Dacă mai doarme careva și nu știe cu cine joacă EuroBăse&Co (de fapt, și restul eurocartelului - USL) îi este utilă lectura acestui interviu al lui Cristian Diaconescu din Adevărul. Diaconescu sugerează că România se va asocia UE în susținerea sancțiunilor contra Ungariei (unele au nevoie de unanimitate de voturi la Bruxelles - ne vom face de cacao susținându-le, și alt stat/alte state le vor bloca ?)


[...] O.N.: Am asistat anul trecut la o schimbare de azimut a României în relaţia europeanã. De la axa Londra - Washginton la direcţia Germania. Aceastã reorientare vine la pachet şi cu anumite poziţii ale Germaniei care, sã fim sinceri, n-au convenit întotdeauna României?  În relaţia cu Rusia, de exemplu.

C.D.: Aceastã orientare partenerialã europeanã este strict legatã de aspectele economice. Circa 75% din schimburile noastre economice sunt cu ţãrile membre ale Uniunii Europene. Nu reprezintã o cale de intermediere a unor alte categorii de raporturi, în afara Uniunii Europene.

O.N.: Şi poate funcţiona o asemenea politicã ambivalentã, cu Germania în Europa şi cu alţii în afara ei?

C.D.: Nu este ambivalentã. Este, repet, strâns legatã de parteneriatele economice. Din punctul de vedere al securitãţii, România nu are, practic, în acest moment, vreo preocupare majorã. Pe de altã parte încercãm sã încurajãm aceste state şi pentru o solidaritate europeanã ceva mai serioasã. De exemplu, ne-am fi dorit o solidaritate mai clarã în domeniul energiei, aşa cum dupã criza gazului, din iarna lui 2009, s-a tot anunţat. Noi încercãm sã subliniem cã România sigur nu are o problemã specificã în aprovizionarea cu energie, numai cã în continuare preţurile sunt foarte mari şi, practic, dacã vã uitaţi pe hartã, îţi trebuie un efort deosebit sã faci în aşa fel ca România sã fie evitatã de marile coridoare de transport al energiei. Din punct de vedere geografic, suntem la intrarea în Europa.

"Regionalizarea ne poate face mai puternici"

O.N.: Într-un interviu recent acordat presei române, ministrul ungar de externe, Janos Martonyi, a afirmat, referitor la ungurii din România, cã „autonomia s-ar putea sã vã facã mai puternici ca stat". Cum apreciaţi aceastã declaraţie, în contextul amplificãrii discursului nationalist la Budapesta?

C.D.: Regionalizarea ne poate face mai puternici. Dar regionalizare la nivel naţional, pe criterii economice. Criteriul etnic nu poate funcţiona, asta e clar.

O.N.: Dar care este poziţia României faţã de Constituţia ungarã?

C.D.: Când am preluat eu mandatul, procedurile de sancţionare a Ungariei de cãtre instituţiile europene erau deja pornite. Din aceastã perspectivã, sigur cã ne asociem cu ceea ce Uniunea Europeanã decide. În mod categoric, suntem interesaţi de raporturi de vecinãtate cât se poate de  bune. Dar suntem stat membru al Uniunii Europene și trebuie sã arãtãm cã respectãm valorile fundamentale. Deci, câtã vreme un stat nu se subsumeazã acestor valori, el va trebui sã suporte consecinţele.

O.N.: Dar grupul PPE a susţinut mereu guvernul Orban în Parlamentul European, iar dumneavoastrã sunteţi în coaliţie cu PDL...

C.D.: Dupã pãrerea mea, fãrã a avea o atitudine agresivã într-un sens sau în altul, nu cred cã se poate susţine politic un stat împotriva valorilor europene.

"Pentru integrare ne-am sacrificat industria de apãrare"

O.N.: Cum ne-aţi putea rezuma viziunea României asupra lumii?

C.D.: Este o viziune care ţine în special de aspiraţie, de dorinţa fiecãrui cetãţean de a avea o conexiune cât se poate de directã şi demnã cu lumea civilizatã. Niciodatã susţinerea pentru integrarea în Uniunea Europeanã şi Alianţa Nord-Atlanticã n-a coborât sub 60% în încrederea cetãţenilor. Niciodatã, cu o singurã excepţie, rãzboiul din Iugoslavia, bombardamentul NATO, când faţã de Alianţã au existat o serie de preocupãri. În al doilea rând, noi nu avem partide radicale anti-europene, anti-americane, anti-euroatlantice. În al treilea rând, de regulã, politica externã e o zonã de imagine pozitivã aproape automatã. Asta vine din disponibilitatea pe care cetãţeanul o are faţã de acest domeniu. De aceea a şi creat persoane cu imagine bunã, oarecum dincolo de demersurile lor efective, politice. În al patrulea rând, din câte înţeleg public, românii nu au dorit ca România sã fie într-o zonã gri. Este un fel de orizont de aşteptare pe care România îl are permanent şi faţã de care e chiar gata sã facã sacrificii. Nu ştiu chiar dacã e melodramatic ce spun eu dar, în folosul proceselor de integrare, s-au fãcut schimbãri în România pe care nu ştiu ce altã mizã le-ar fi putut obţine. Pentru integrare europeanã, mai ales,  acestea au însemnat lichidarea industriei de apãrare. Restructurarea a însemnat o lichidare de 18.000 de locuri de muncã. Am acceptat instituţii pe care, probabil,  dacã n-ar fi existat condiţiile de integrare, nu le-am fi dorit vreodatã: Consiliul Concurenţei, ANI, DNA. Le-am acceptat pânã la urmã, dar din punct de vedere al aşteptãrii publice nu existã foarte mari obiecţii.

O.N. : Aici poate cã anumite elite nu le-ar fi dorit.

C.D. : Exact. Pe de altã parte, la noi existã un fel de idee permanentã de racordare. De racordare la valori şi standarde, care este mai uşor detectabilã atunci când este vorba de procese de integrare, decât atunci când este vorba de politici publice. Aceleaşi idei, aceleaşi instituţii sau poate aceleaşi valori trec mult mai greu în mentalul public dacã nu sunt acompaniate şi de o explicaţie a alinierii la un anumit gen de standarde.