05 februarie 2012

Ce se va întâmpla cu Nabucco depinde mult de ce se va întâmpla cu Iranul



AGERPRES: Proiectul european Nabucco este serios compromis (experţi)

Proiectul gazoductului Nabucco, ce ar urma să permită Europei să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc, este serios compromis, susţin mai mulţi experţi, în special din cauza deciziilor Turciei, relatează AFP.

De la semnarea de către Ankara, în iulie 2009, a acordului interguvernamental asupra acestui gazoduct, care ar urma să permită transportul a peste 30 de miliarde de metri cubi de gaz pe an din Asia Centrală spre Europa, prin Turcia şi ocolind Rusia, mai multe evoluţii, precum şi deciziile autorităţilor turce au pus în pericol proiectul.

Neînţelegerile repetate între Rusia şi Ucraina asupra preţurilor, care au cauzat întreruperi ale aprovizionărilor, au împins în 2009 Uniunea European să-şi lanseze propriul proiect al unui coridor sudic de gaze (Southern Gas Corridor), pentru care Nabucco ar fi piesa centrală.

În decembrie însă, Turcia a permis Rusiei să treacă gazoductul South Stream prin apele sale din Marea Neagră, iar construcţia acestei conducte, care ar trebui să transporte 63 de miliarde de metri cubi pe an, ar urma să înceapă în acest an.

"Nabucco era în comă, chiar cu mult înainte de acordul asupra South Stream", susţine Necdet Pamir, fost director adjunct al companiei turce de hidrocarburi TPAO. "Însă nimeni nu a spus că Nabucco este mort", a adăugat el pentru AFP.

Turcia a semnat, de asemenea, în decembrie un acord cu Azerbaidjanul pentru construirea gazoductului TransAnatolia, aruncând un nou semn de întrebare asupra fezabilităţii Nabucco, ce a avut încă de la început dificultăţi în a garanta un nivel de aprovizionare suficient.

Oficial, Turcia, unul din cei şase parteneri, susţine în continuare proiectul. "Ne vom continua eforturile pentru ca acest proiect să devină realitate", a declarat recent ministrul turc al energiei, Taner Yildiz. Însă experţii au dubii serioase. "Turcia nu a intrat cu adevărat în joc", a spus Andrew Neff, expert pentru IHS Global Insight. "Turcia se vede un arbitru în domeniul energiei", a adăugat el.

Ross Wilson, fost ambasador american în Turcia şi în prezent director al Dinu Patriciu Eurasia Center, în SUA, susţine că, prin semnarea înţelegerii cu Rusia, Turcia şi-ar putea creşte 'puterea de negociere' cu europenii în ceea ce priveşte coridorul sudic.

Coridorul sudic ar putea include Nabucco, TAP (Trans-Adriatic Pipeline) sau Interconnector (ITGI), aceste ultime două plecând din Turcia spre Italia şi manifestându-şi interesul de a colabora cu TransAnatolia.

"Nabucco este un proiect incomplet, de la început", spune Mete Goknel, fost director al companiei naţionale turce de distribuţie Botas, unul din partenerii Nabucco. "Cine va pompa gaz în conductă?", s-a întrebat el.

Asia Centrală este "curtea din spate" a Rusiei, iar tensiunile dintre Uniunea Europeană şi Iran asupra problemei nucleare exclud Teheranul de pe lista potenţialilor furnizori pentru Nabucco.

Elnur Sultanov, expert în energie al Academiei Diplomatice din Azerbaidjan, susţine că proiectul Southeast Europe Pipeline (SEEP), sprijinit de gigantul britanic BP, este 'cea mai bună soluţie posibilă'.

La fel ca Nabucco, şi această conductă ar avea ca ţintă finală Austria, însă la un cost mai redus, cu o capacitate mai slabă la pornire şi folosind infrastructuri existente.

Cu toate acestea, experţii remarcă faptul că, beneficiind chiar şi de un proiect de anvergura Nabucco, Europa, cu nevoile sale tot mai mari, nu va putea să-şi reducă semnificativ dependenţa de Rusia. Conform previziunilor BP, importurile europene de gaz se vor dubla până în 2030.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: