Postări
O
anumită experienţă în privinţa analizării comportamentului
politicienilor români nu are cum să nu genereze o viziune destul de
cinică asupra situaţiei din politica autohtonă. În aceste condiţii,
orice declaraţie politică care se doreşte a fi patriotică este privită
cu scepticism binemeritat. Atunci când politicianul român se declară
împotriva privatizării unei întreprinderi sau pentru interzicerea
exporturilor de gaz natural sau energie electrică, reflexul natural al
cetăţeanului sictirit de politica antinaţională a clasei politice este
să se bucure de apariţia unui veritabil patriot în rândul elitei
politice, însă acest reflex conduce la grave erori. Experienţa ne
învaţă că politicianul care apelează la sentimentele patriotice ale
populaţiei trebuie considerat un manipulator până la obţinerea probei
contrare.Să vedem care au fost efectele reale ale unor “iniţiative patriotice” din trecutul deloc glorios al clasei politice post-decembriste. Foarte puţini “analişti” ţin minte faptul că, în perioada iniţială a liberalizării pieţei de energie din România, a existat un puternic curent de opinie îndreptat împotriva exportului de energie ieftină din România, iar principalul motiv invocat a fost “necesitatea de a proteja consumatorul român”. Aparent, iniţiativa este corectă, dar în realitate aceste argumente “patriotice” au servit drept unul dintre paravanele după care a fost ascunsă afacerea Energy Holding. În timp ce companiile de stat erau încurajate să-şi valorifice producţia pe piaţa internă, companiile privilegiate au exportat energia ieftină obţinând beneficiile care în mod normal ar fi trebuit să revină companiilor de stat. Cine a câştigat de pe urma eforturilor “patrioţilor” din rândul clasei politice? Au câştigat “băieţii deştepţi”. Culmea ridicolului: asemenea “patrioţi” se găsesc inclusiv în rândul senatorilor şi parlamentarilor care participă la diverse şezători televizate şi demască schemele “băieţilor deştepţi”. Diferenţa fundamentală între un jurnalist a cărui unică armă este pixul şi un şef de comisie parlamentară constă în faptul că senatorul are posibilitatea să lanseze interpelări, să strângă date inaccesibile pentru publicul larg şi să ceară explicaţii şi documente de la miniştri şi funcţionari guvernamentali. În mod suspect, zişii “patrioţi” şi “luptători împotriva corupţiei” preferă să acţioneze de parcă şi-au predat mandatele şi au devenit jurnalişti. Activitatea acestor activişti politici nu s-a prea materializat în sesizări sau plângeri cu efect concret.
Recent, a fost lansată o iniţiativă de modificare a Legii Gazelor, iar preşedintele Traian Băsescu a considerat necesar să trimită o scrisoare prin care cere ca amendamentele propuse să nu fie incluse în lege. Aparent, modificările propuse urmăresc restricţionarea exportului de gaze naturale produse în România “până la diversificarea surselor de import”, ceea ce provoacă anumite nedumeriri în legătură cu intenţiile reale ale celor care stau în spatele acestei iniţiative legislative. În fond, apare o pronunţată senzaţie de déjà vu în privinţa restricţionării exporturilor şi se creează suspiciunea că se urmăreşte crearea unui paravan legislativ pentru o nouă schemă în stil Energy Holding. Dacă ne amintim de una dintre metodele prin care acţiona grupul InterAgro, putem formula o ipoteză de lucru. Din acuzaţiile aduse celor 40 de “băieţi deştepţi” din domeniul gazelor rezultă faptul că InterAgro a obţinut o serie de privilegii în calitate de consumator, iar în continuare a utilizat gazele naturale obţinute în calitate de furnizor, având posibilitatea să proceseze şi să revândă gazul obţinut. Atunci când sistemul românesc de gaze va dispune de capacitatea tehnică de a exporta gaz (ne referim la un viitor relativ apropiat) “băieţii deştepţi” vor avea posibilitatea să repete performanţa Energy Holding, obţinând gaz din producţie internă şi (re)exportând-ul cu profit colosal, care în mod normal ar fi trebuit să ajungă în vistieria statului şi nu în nişte buzunare private. Aceasta este o ipoteză de lucru, fiind posibile şi alte scheme. În general, orice restricţie cu privire la importul sau exportul unor mărfuri sau resurse se soldează cu varii forme de a profita de pe urma statului.
Soluţia pentru toate problemele companiilor de stat în domeniul energetic nu constă în impunerea unor restricţii, ci în maximizarea profitului, inclusiv prin operaţiuni de export, urmând ca profitul obţinut să fie impozitat, iar populaţia să beneficieze de subsidii finanţate din veniturile obţinute de stat. Încet, dar sigur, patriotismul toxic al actualei clase politice va fi înlocuit cu un patriotism real, cuplat cu soluţii realiste şi eficiente. Procesul a început.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu