Nabucco, în pericol

O analiză German-Foreign-Policy.com despre cooperarea energetică ruso-germană şi perspectivele nefavorabile ale proiectului energetic Nabucco: Energy Realignment toward Russia

Realiniere energetică faţă de Rusia

BERLIN / MOSCOVA  - Chiar înainte de intrarea în funcţiune a conductei de gaze naturale "Nord Stream" (sau "Magistrala baltică"), un proiect rival, "Nabucco", alternativă la hegemonia germano-rusă asupra aprovizionării cu gaze naturale a Europei, este pe punctul de a se prăbuşi. Proiectul "Nabucco" - ocolind Rusia - a fost gândit pentru a transporta enormele depozite de gaze naturale din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu către Europa. Acest lucru ar împiedica Rusia să exercite o influenţă reînnoită asupra aprovizionării cu gaze naturale a UE. După ce compania energetică a Moscovei, Gazprom, a reuşit să atragă de partea sa un membru al consorţiului rival Nabucco, compania germană RWE Corp., pentru un proiect de cooperare germano-rus, observatorii văd şansele de construire a lui Nabucco în scădere. În orice caz, proiectul este periclitat, fiindcă aprovizionarea din ţările din regiune producătoare de gaze naturale nu este suficient asigurată. Partizanii unei cooperări mai strânse germano-ruse sărbătoresc deja o "realiniere energetică faţă de Rusia", chiar dacă unele segmente ale establishmentului din Berlin şi Bruxelles fac în continuare eforturi pentru realizarea proiectului Nabucco. Timpul este scurt. Săptămâna trecută, "Nord Stream", a făcut un test de funcţionare şi la începutul lunii octombrie ar trebui să intre în funcţiune, livrând în mod constant gaze naturale ruseşti direct spre Germania.

Mai mult gaz

Tocmai când conducta germano-rusă de gaze naturale Nord Stream este pe cale să înceapă să funcţioneze din plin, forţele de orientare transatlantică din Berlin şi Bruxelles se cramponează de proiectul lor controversat, conducta Nabucco. La o conferinţă de la sfârşitul lunii august sponsorizată de publicaţia economică "Handelsblatt", comisarul european pentru energie Guenther Oettinger a reconfirmat faptul că înfiinţarea conductei de gaze a câştigat importanţă datorită catastrofei nucleare din Japonia. "Ca o chestiune de fapt, Fukushima a făcut Nabucco mai probabil". [1] După catastrofa din Japonia, Germania a decis precipitat eliminarea treptată a energiei nucleare, şi îndoielile cu privire la energia nucleară sunt în creştere, deasemenea, şi în alte ţări ale Uniunii Europene. Aceasta ar trebui să fie compensată prin utilizarea sporită a gazelor naturale. Oettinger face, deasemenea, o pledoarie pentru mai multe eforturi cuprinzătoare ale UE în Africa de Nord, pentru a oferi o diversificare a aprovizionării energetice europene, prin utilizarea surselor de energie regenerabile din Africa. "Avem nevoie de o strategie pan-europeană, dacă vrem să asigurăm rezervele de energie la un nivel accesibil", a declarat Oettinger. [2]

Conducte rivale

Cu proiectul lor Nabucco, Berlinul şi Bruxellesul au căutat de ani de zile să obţină acces la depozitele enorme de gaze naturale din Asia Centrală şi din Orientul Mijlociu - şi să o facă ocolind Rusia. Moscova consideră acest proiect susţinut de un consorţiu UE ca o ameninţare directă la planurile sale geostrategice de a întemeia un "imperiu al energiei", în care Moscova exercită controlul asupra întregului lanţ de procesare - de la extracţie, prin transport, până la consumul din UE. Monopolistul gazului rusesc, Gazprom, promovează, prin urmare, un proiect de gazoduct rival ("South Stream"), care va traversa fundul Mării Negre - din sudul Rusiei către UE. Furnizorul italian de gaze Eni cooperează în acest proiect, şi firma germană Wintershall, o filială a BASF, este programată să adere. Plecând din Azerbaidjan, trecând prin Caucazul de Sud şi Turcia spre Europa, cu posibila includere a Irakului, conducta Nabucco ar evita teritoriul Rusiei. Bruxellesul a căutat să încheie contracte de furnizare pe termen lung cu Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi în cele din urmă, deasemenea, cu Irakul, pentru a ajunge la livrarea economică anuală de 31 miliarde de metri cubi de gaze naturale - până în prezent, fără succes. Proiectul Nabucco, în planificare din 2002, este afectat nu numai de o lipsă a angajamentelor de livrare, dar, deasemenea, de costuri care explodează. Oettinger a recunoscut la conferinţa Handelsblatt că "va costa 10 miliarde de euro sau mai mult de la Viena până la Marea Neagră". [3] Costul proiectul a fost estimat iniţial la opt miliarde de euro.

Realiniere

Oettinger a făcut, deasemenea, o declaraţie referitoare la cel mai recent pas înapoi pentru consorţiul Nabucco. Consorţiul este format din companii energetice din Germania (RWE), Austria (OMV), Ungaria (MOL), România (Transgaz), Bulgaria (Bulgargaz) şi Turcia (BOTAS). Regresul a rezultat dintr-o manevră inteligentă a Moscovei. Gazprom a intrat într-un parteneriat strâns cu RWE, singurul membru german al consorţiului Nabucco, dintre toate companiile. Printr-un joint-venture, colaborarea planificată oferă Gazpromului o parte din sectorul de centrale electrice al RWE. În schimb, RWE va primi gazul rusesc la preţuri de chilipir. La începutul lunii august, RWE a insistat că intenţionează să continue participarea sa la proiectul Nabucco, şi comisarul UE Oettinger a declarat, "Contez pe RWE că va rămâne la bord". [4] Cu toate acestea, gigantul energetic german predominant din cadrul proiectului nu va mai apărea ca forţa motrice din spatele acestui proiect rival al politicii energetice ruseşti. Pe 11 august, CEO al RWE, Juergen Grossman, a anunţat că firma sa suferă "o povară financiară substanţială" ca urmare a deciziei de eliminare treptată a energiei nucleare. [5] Cooperarea RWE cu Gazprom se înscrie în cadrul de realiniere strategică a companiei, care vizează o intensificare a activităţilor societăţii în domeniul combustibililor fosili. Compania, prin urmare, sprijiniră întrepătrunderea ramurilor energetice ale Germaniei şi Rusiei, prefigurată de conducta Nord Stream.

Două victime

Consiliul German pentru Relaţii Externe (DGAP) întrevede chiar conturul unui eventual "parteneriat strategic Rusia-UE", [6] prin "UE" înţelegându-se în primul rând Germania. În sectorul energetic, Berlinul a ridicat blocada asupra investiţiilor ruseşti în Germania, scrie expertul Alexander Rahr de la DGAP, unul dintre susţinătorii cei mai proeminenţi ai Berlinului în privinţa cooperării germano-ruse. "Acum, investitorii ruşi sunt bineveniţi în Germania, în special în sectorul energetic". Totuşi, această "realiniere energetică germană faţă de Rusia" face, conform lui Rahr, "două victime" - Ucraina şi Nabucco. Ucraina riscă să îşi piardă importanţa sa strategică de naţiune de tranzit pentru aprovizionarea cu energie din Rusia, pentru că refuză să vândă conductele sale, fie "către Rusia sau către UE", acesta fiind motivul pentru care "conductele s-au construit ocolind Ucraina". Analiza lui Rahr confirmă temerile mai multor ţări din Europa Centrală - că o strânsă alianţă germano-rusă ar duce la o marginalizare geostrategică şi economică în creştere a ţărilor situate între Marea Baltică şi Marea Neagră - şi în cele din urmă chiar la pierderi suplimentare de suveranitate.

Pragul colapsului

A doua victimă a dezvoltării alianţei Moscova-Berlin în politica energetică este conducta Nabucco. Expertul Rahr de la DGAP pune întrebarea retorică: "ar putea alianţa în curs de formare cu Gazprom să forţeze RWE să treacă de partea cealaltă ?" [7] Spre deosebire de rivalul său, proiectul rusesc South Stream, Nabucco nu are încă nicio asigurare că va avea o cantitate suficientă de gaze naturale. "Ţările caspice, Azerbaidjanul şi Turkmenistanul, sunt încă în imposibilitatea de a garanta cantitatea necesară de gaz, consorţiul internaţional Nabucco pare instabil şi consensul preconizat al tuturor ţărilor UE nu s-a materializat". Până în prezent, Azerbaidjanul a fost singura ţară a cărei voinţă de a oferi Nabucco cu gaz a fost considerată absolut asigurată - chiar dacă Baku a declarat recent că ar fi în măsură să furnizeze anual pentru conductă zece miliarde de metri cubi de gaz - cel mult. [8] Aceasta este mai puţin de o treime din capacitatea de transport anuală solicitată de consorţiul Nabucco. Dar, în realizarea proiectului Nabucco, UE urmăreşte să nu fie dependentă "exclusiv de gazele naturale din Azerbaidjan", explică Alexander Rahr, în mass-media din Azerbaidjan. "Dacă nu se găsesc surse suplimentare, Nabucco nu va deveni niciodată o realitate." [9]

Citiţi şi Area of Natural Gas, 4,500 Kilometers Around Berlin, Southern Corridor şi A Question of Orientation.

[1] Oettinger: Nabucco durch Fukushima wahrscheinlicher; www.euractiv.de 30.08.2011
[2] EU should broaden energy cooperation with north Africa: Oettinger; www.platts.com 30.08.2011
[3] Oettinger: Nabucco durch Fukushima wahrscheinlicher; www.euractiv.de 30.08.2011
[4] Tomasz Konicz: Vom Energie- zum Waffendeal; www.konicz.info/?p=1774. RWE still committed to Nabucco; www.upi.com 11.08.2011
[5] Oettinger: Nabucco durch Fukushima wahrscheinlicher; www.euractiv.de 30.08.2011
[6], [7] Alexander Rahr: Neue Energiewende: Back to Gasprom; www.dgap.org 22.07.2011
[8] Azerbaijan Sees 10 Billion Cubic Meters of Gas Shipped to Europe; www.bloomberg.com 01.09.2011
[9] Azerbaijan has 'key position' on Nabucco gas pipeline; www.news.az 23.08.2011