07 septembrie 2011

Ecologiştii scapă de Garcea, nu şi de putregai



N-au cum. Este însăşi esenţa "doctrinei" acestor comunişti deghizaţi. Acum doar se eurobrănduiesc.

Comunicat de presă - Partidul Ecologist Român

PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN scapă de GARCEA 

Cu regret, P.E.R. se vede nevoit să constate că Mugur Mihăiescu joacă şi în politică tot rolul lui Garcea, poliţistul 'bătut la mansardă', având în vedere că poliţiştii sunt oameni deştepţi, iar Mugur Mihăiescu a profitat nefăcând parte din această categorie socio-profesională de care şi-a bătut joc atâţia ani de zile.

Având în vedere această situaţie politică şi în special ecologia nu este un parc de joaca pentru Mugur Mihaiescu de care el să-şi bată joc.

Cunoscând ambiţiile care îl macină pe dl. Mihăiescu, P.E.R. a convenit totuşi asupra fuziunii cu Partidul Verde doar cu gândul de a unifica mişcarea ecologică românească.

Aşa s-ar fi eliminat din start alte scandaluri cu iz de maidan, în care nu ne îndoim că 'politicianul' Garcea excelează. Bunăvoinţa noastră a fost evident înţeleasă greşit de Mugur Mihăiescu şi de restul liderilor Partidului Verde, care au anunţat plini de emfază 'suspendarea negocierilor de fuziune'. În completarea obrăzniciei de care au dat dovadă reprezentanţii acestui partid inexistent practic în sondaje a venit şi o minciună: P.E.R. tergiversează să se declare public împotriva proiectului Roşia Montană.

Dacă Mugur Mihăiescu i-ar fi luat locul analfabetului Garcea şi s-ar fi ostenit să frunzărească măcar comunicatele P.E.R., ar fi aflat încă de săptămâna trecută că preşedintele Dănuţ Pop, s-a declarat deja un adversar al proiectului Roşia Montană, nefiind de acord cu folosirea cianurilor. Aşa stând lucrurile, îi mulţumim pe această cale lui Mugur Mihăiescu pentru că ne-a scutit la timp de compromisul unei fuziuni îndoielnice şi îl informăm că, indiferent de păcatele sale, politica nu este totuşi 'Vacanţa mare'.

Biroul de Presa al P.E.R.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: