Am ajuns "să sperăm", când ar fi trebuit de la bun început să nu intrăm în c*****l ecologist

CE a recurs la reducerea PNA din unele state membre pentru a-şi putea atinge ţintele de reducere angajate în cadrul Protocolului de la Kyoto, pentru că statele UE dezvoltate nu prea mai au de unde tăia poluarea; o reducere a emisiilor CO2 echivalent reprezintă, de fapt, reducerea producţiei.
României i s-a transmis pe diferite canale că ar fi bine să renunţe la acest proces, dar autorităţile naţionale nu au luat nicio decizie. Este posibil ca reacţia oficialilor ONU să se încadreze în acest context, mai ales că România nu prezintă niciun risc pentru îndeplinirea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8%.

Focus Energetic:
 

Presiuni pentru “ciocu’ mic”

 

România riscă să nu poată care tranzacţiona certificatele de emisie de gaze cu efect se seră din cauza unor neconformităţi. Pentru agenţii economici, dar şi pentru stat în sine, certificatele de CO2 sunt o adevărată sursă de bani, astfel că o asemenea decizie, se suspendare a tranzacţinării certificatelor, ar avea un impact semnificativ asupra economiei industriilor care cad sub incidenţa Protocolului de la Kyoto. Nu este exclus ca aceasta să fie o consecinţă a faptului că România are toate şansele să câştige procesul cu Comisia Europeană, prin care ţara noastră a contestat decizia acestui for de a tăia peste 20% din “cota de poluare” a industriei autohtone, cu implicaţii financiare însemnate pentru companiile româneşti.

Comitetul de Conformare al Protocolului de la Kyoto a anunţat suspendarea eligibilităţii României privind participarea la mecanismele flexibile ale Protocolului de la Kyoto, până la rezolvarea unor neconformităţi. “Suspendarea eligibilităţii devine efectivă numai în cazul în care ea va fi menţinută şi andosată prin decizia finală a Comitetului de Conformare. Decizia finală în cazul României va fi luată la sfârşitul lunii august 2011″, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Mediului şi Pădurilor.

Iosif Nagy, preşedintele Agenţiei Naţionale de Protecţie a Mediului, care are în sarcină monitorizarea emisiilor de CO2, a declarat, pentru Hotnews, că suspendarea eligibilităţii nu înseamnă, deocamdată, şi suspendarea de la tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. “Comitetul de conformare ne-a mai cerut nişte lămuriri şi trebuie să le trimitem până în august”, a spus Iosif Nagy. Acesta nu a precizat care sunt neconformităţile la care face referire Comitetul.

Istorie la poluare

România este parte a Protocolului de la Kyoto, prin care statele se agajează să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră (n.r. – CO2 echivalent). România, la fel ca UE, a decis scăderea acestor emisii cu 8% comparativ cu anul 1989, cel mai poluant din istoria industriei naţionale. Îndeplinirea ţinei de reducere nu a ridicat probleme pentru ţara noastră, la fel ca pentru toate celelalte state din fostul bloc socialist, având în vedere reculul pregnant al industriei energofage din acea perioadă, la care se adaugă şi investiţiile de mediu făcute de deţinătorii de instalaţii care cad sub incidenţa Protocolului. De exemplu, România ajunsese să polueze mai puţin de jumătate faţă de anul de referinţă 1989, tocmai prin închiderea fabricilor. Protocolul de la Kyoto se referă la instalaţii mari de ardere, precum cele din termocentrale, petrochimie, fabrici de ciment, var, zahăr şi hârtie. Protocolul de la Kyoto se referă la state. 

UE a mers mai departe cu responsabilizarea poluatorilor efectivi, adică instalaţiile. Astfel, a instituit un mecanism care impune acestora să deţină certificate de emisie (n.r. – un certificat reprezintă o tonă de CO2 echivalent) cât să poată acoperi poluarea produsă. În lipsa acestor certificate, companiile trebuie să le cumpere de pe piaţă sau să facă investiţii verzi recunoscute, pentru că, fără ele, instalaţiile nu pot funcţiona sau trebuie să plătească amenzi de 100 de euro pentru fiecare certificat lipsă. Există şi partea bună a lucrurilor – surplusul de certificate poate fi comercializat, iar firmele să beneficieze de fonduri. 

Raportări cu întrebări

În acest cadrul legislativ, România transmite anual, la Secretariatul Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), la Comisia Europeană şi la Agenţia Europeană de Mediu, Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES). Acest raport anual răspunde obligaţiilor asumate de România ca Parte la Protocolul de la Kyoto al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, ca parte la UNFCCC şi ca stat membru al Uniunii Europene, şi este supus analizei şi evaluării anuale realizate de experţii revizori în coordonarea Secretariatului Convenţiei, precizează comunicatul ministerului.

“Ca urmare a analizei Inventarului Naţional transmis în anul 2010 (INEGES 2010), echipa de experţi aflată în coordonarea Secretariatului UNFCCC a înaintat Comitetului de Conformare (Compliance Commitee – CC) al Protocolului de la Kyoto un set de întrebări de implementare (Question of Implementation), cu privire la potenţiale neconformităţi identificate în raport. Comitetul de Conformare a notificat România asupra acestor întrebări de implementare”, se specifică în comunicat.

România mai speră

România a răspuns notificării. Mai mult, în perioada 6-8 iulie, la Bonn, şi-a prezentat propria poziţie, în cadrul unei audieri oficiale în faţa Comitetului de Conformare. “În cadrul audierilor, delegaţia română a detaliat toate măsurile care ilustrează îmbunătăţirea constantă a sistemului naţional şi a inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră, incluzând atât măsuri instituţionale şi legislative, cât şi un set de cinci studii iniţiate de Ministerul Mediului şi Pădurilor. Rezultatele acestor studii vor permite sistemului naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră trecerea la un nivel tehnic superior de colectare, prelucrare şi raportare a datelor”, se arată în document.

În urma acestei audieri, Secretariatul UNFCCC a publicat, pe 12 iulie 2011, concluziile preliminare ale Comitetului de Conformare. Potrivit acestora, România trebuie să asigure derularea şi dezvoltarea măsurilor menite să asigure îndeplinirea adecvată a tuturor activităţilor şi funcţiunilor specifice sistemului naţional.

“Până la evaluarea deplină a efectivităţii acestor măsuri, Comitetul de Conformare a luat act de neconformarea României privind liniile directoare destinate sistemului naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a anunţat, ca o concluzie preliminară, suspendarea eligibilităţii Romaniei privind participarea la mecanismele flexibile în baza articolelor 6, 12 şi 17 ale Protocolului de la Kyoto, până la rezolvarea neconformităţilor identificate. Suspendarea eligibilităţii devine efectivă numai în cazul în care ea va fi menţinută şi andosata prin decizia finală a Comitetului de Conformare. Decizia finală în cazul României va fi luată la sfârşitul lunii august 2011″, completează comunicatul.

Potrivit acestuia, România va continua demersurile de argumentare a funcţionării conforme a sistemului naţional şi a inventarului naţional de emisii de gaze cu efect de seră, urmând să prezinte noi elemente de progres până la luarea deciziei finale.

Bani din poluare

O eventuală decizie de suspendate a tranzacţiilor cu CO2 ar avea influenţe negative asupra surselor de finanţare din industria autohtonă. Mai mult, statul vrea, de mai mult timp, să-şi vândă propria cotă de aer curat, de aproximativ 300 milioane de tone de C2, evaluată, ultima dată, la mai multe sute de milioane de euro, după o scădere dramatică de la peste 2 miliarde de euro.

Legislaţia comunitară, elaborată în baza Protocolului de la Kyoto, prevede întocmirea Planului Naţional de Alocare (PNA), prin care fiecare instalaţie primeşte gratuit un anumit număr de certificate de CO2, număr care ţine seama de o serie de factori, printre care istoricul de poluare şi investiţiile de mediu. Tocmai de aceea, industria naţională a ajuns să dispună de un surplus de certificate binevenit, transformat destul de repede, în surse de finanţare.

Posibile repercusiuni

Numai că, în cele din urmă, Comisia Europeană a decis reducerea PNA cu peste 20%. Reduceri chiar mai mari decât ale României s-au înregistrat şi în cazul altor state foste socialiste, dar fără impact asupra “coşului CO2″ al UE, cum este cazul României şi al Poloniei, cu puternice industrii în perioada socialistă. România a cotestat decizia CE la forurile juridice comunitare. Cum alte state au câştigat deja procesul, cum este cazul Poloniei, şi România are şanse de reuşită; între timp, procesul a fost suspendat pentru luarea unei decizii pentru toate statele cotestatare.

Se pare că CE a recurs la reducerea PNA din unele state membre pentru a-şi putea atinge ţintele de reducere angajate în cadrul Protocolului de la Kyoto, pentru că statele UE dezvoltate nu prea mai au de unde tăia poluarea; o reducere a emisiilor CO2 echivalent reprezintă, de fapt, reducererea producţiei.

României i s-a transmis pe diferite canale că ar fi bine să renunţe la acest proces, dar autorităţile naţionale nu au luat nicio decizie. Este posibil ca reacţia oficialilor ONU să se încadreze în acest context, mai ales că România nu prezintă niciun risc pentru îndeplinirea angajamentului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8%.