Stirea, in sine, ar trebui sa fie de-a dreptul socanta: cele patru state din grupul de la Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria au lansat o structura militara comuna, care va fi si nu va fi in NATO. Detaliile se vor clarifica si anunta de acum incolo.
O prima intrebare: de ce-ar fi nevoie de asa ceva? Cei patru sunt state membre ale NATO. Nu mai functioneaza oare “principiul muschetarilor”, toti pentru unul, unul pentru toti, inscris in actul fundamental al Aliantei Atlantice? Sunt cei patru, impreuna, mai redutabili militarmente decat cea mai puternica alianta militara din istoria omenirii? Unde mai pui ca Statele Unite mai propun europenilor inca o platosa de aparare, scutul spatial antiracheta, care va acoperi intregul alreal al Aliantei si cu care Washingtonul se straduieste sa-i imbie pe membrii NATO. Asa stand lucrurile, ce rost ar mai avea proiectul lui V4?
Apoi: un astfel de format (militar) nu se face pentru ceva, se face impotriva a ceva, impotriva cuiva. Cine sa fie oare potentialul adversar? Pentru a-l identifica (desi nu-i greu), cateva constatari. In ce priveste Europa, au intervenit situatii noi: UE se impotmoleste si se destructureaza, NATO se centrifugheaza, America se dezintereseaza, Rusia se activizeaza, Germania pare mai interesata de relatia Est (in primul rand Moscova) decat de restul continentului, din care traditional, ideologic, prin uniuni si aliante face parte chiar institutional.
O Europa, asadar, si ea, tot mai centrifuga. Un blogger vorbeste de “blocanizarea” Europei si schiteaza pe harta continentului o serie de entitati cu interese comune specifice: inima UE (Germania si Franta), atlantistii (Marea Britanie, Irlanda, Islanda), balticii (scandinavii si ex-sovieticii), periferia sudica (Spania, Portugalia, Italia, Grecia), visegrazii (si cei ce ar fi “tentati” de acest grup – Romania, Bulgaria). O asemenea categorisire are in vedere, in mod clar, relatiile cu Rusia, in ce masura diversele state sau regiuni europene vad in Moscova un partener, competitor, potential inamic sau subiect neutru.
Cei din V4, parte a “Noii Europe” botezata astfel de un fost sef al Pentagonului, sunt cei mai sensibilizati de activizarea Rusiei si apropierea ruso-germana. Ceea ce-i face sa recurga la formula interberlica de alianta central-europeana cu sprijin (nu prea) britanic si francez imaginata de Pilsudski, dar facuta praf de Hitler si Stalin, sau, mai pe inteles, de Ribbentrop si Molotov. Ca Romania si Bulgaria, din motive diferite, ar fi tentate sa se alature acestei noi “aventuri militare”, cum o numeste George Friedman de la Stratfor, ramane de vazut.
Nici Rusia nu pare prea deranjata de idea central-europenilor, nu s-a pronuntat (inca).
Furtuna intr-un pahar cu apa sau “aripa de fluture” care va devasta ordinea post - razboi rece si va reaseza altfel echilibrul si dezechilibrele in Europa? Joc de glezne al lui V4 sau joc cu focul?
7 comentarii :
Boşorogul ăsta de Corneliu Vlad, care demasca "pericolele NATO şi SUA" pe pagina de politica externă a "României libere" ceauşiste nu trebuie luat în serios, doar am vrut să semnalez fenomenul alianţei regionale. Care pare mai degrabă o construcţie falsă, cât timp participă la ea guvernul actual polonez.
Chiar voiam sa spun ca acest Corneliu Vlad trebuie sa fie omul rusilor.
Au ales un instrument uzat, după părerea mea (dacă o lucra pentru ei "cu misiune").
eu o vad oarecum pe dos asta: romania ar fi trebuit sa-si faca deja de o vreme intrarea in alianta asta; noi trebuie sa ne "unim" cu ungaria, cehia si polonia (foarte probabil, austria va cere apoi imediat intrarea) daca vrem sa rezistam atacului ue+rusia
o alianta de egali, statele unite ale austriei intr-o noua prezentare, mi se pare singura noastra sansa ("noastra" se refera la interesele comune de supravietuire ale tarilor astora)
ue merge spre federatie (germana si cu rusia si califatul parteneri privilegiati) si/sau spre implozie; daca ne facem imperiu inaintea lor, avem sanse si sa supravietuim, putem negocia si poate ii impiedicam, iar relatia cu sua/israel se poate dezvolta natural nemaifiind asa mare diferenta;
guvernul de acum al poloniei nu ma sperie prea mult, e efemer, pozitia polonezilor ca popor e mai importanta si aia nu se schimba
daca ar avea curaj base, cu o campanie diplomatica si de pr serioase, in 6 luni-1 an se poate rezolva
Din nefericire, politica PDL pare subordonată liniei germane (KAS - Fundaţia Konrad Adenauer - "e-n tot şi-n toate").
Nu apare asta prea evident, dar tot ce votăm/negociem pe la Bruxelles este pe tiparul ăsta. Să vedem sfârşitul lui iunie, va fi un summit important.
În 1991, la constituirea Grupului de la Visegrad, Ilici a trimis doar un colonel, "ca observator". Nu-i vorbă, nici ăia nu mizau pe România, "et pour cause".
Leonard Orban-omul Soros+Germaniei este in continuare consilier prezidential. Si Fota la fel.L-am auzit pe la televizor acum vreo cateva luni vorbind de UE ca de "sfintele moaste". UE e in toti si in toate...
Seful Statului Major polonez care apara natiunea poloneza cu adevarat a murit acum in an la Smolensk.
Nu se poate avea incredere in V4.
Tot UK si SUA sunt baza pentru Romania
Trimiteți un comentariu