16 iunie 2011

Circulă pe net: Ieșirea din UE, acum !



Ieșirea din UE, acum !

Ar fi un semn de inteligență important. Am anticipa cu cîțiva ani colapsul făcăturii sub greutatea crizei sau transformarea accelerată a monstruozității în ceea ce s-a dorit de la început, o închisoare a terorii și imbecilizării.

Am salva moneda națională înainte de a o vedea mistuită în cazanul euro, exact cînd euro se va dizolva sub multiple impacturi financiar-politice.

Am scăpa de ura de activiști instituționalizați, de voma nesfîrșită a minciunilor mai proaste decît raportările la hectar de pe vremea lui Ceaușescu și mai ticăloase decît propaganda sovietică.

Am scăpa de monitorizări deliberat inventabile pentru a ne bloca și umili.

Am fi obligați să găsim soluții politice normale, românești, pentru români, altele decît triada PDL, PNL, PSD teleghidată de străini pentru a-și asigura dominația aici.

Ne-au împovărat sub datorii după sistemul jegos pe care îl aplică, ceva mai cu mănuși, propriilor nații. Ei, și? Le vom plăti cînd vom putea sau deloc. Cu potențialul energetic și alimentar pe care îl avem nu noi depindem de alții. Telefoane mobile, dacă vor mai funcționa pe o planetă disperată, vom lua la kilogram.

Nu se poate? Ba nu se vrea. Pentru că între nimic și șansa de a face ceva pentru ai tăi, trebuie alimentată o gălăgie infernală care să ne tîmpească minut de minut cum că universul și legile lui au apărut doar pentru a se desăvîrși în scopul luminos al UE. Am ajuns ca noțiuni elementare de politică, dacă nu chiar de logica cea mai simplă, să fie ignorate de un discurs (cuvînt prea pretențios – de o zeamă verbală) insuportabil.

Să-și bage tehnologia în cur. Sîntem mai nefericiți cu toată electronica asta acaparatoare de timp. Sîntem mai proști cu internetul copy-paste, sîntem mai surzi cu rețelele de socializare și mai nesimțiți cu cît crește numărul campaniilor de sensibilizare.

Eu depind de căcaturile astea, eu voi pierde dacă se duce unde se va duce euro, pentru interesul meu îmi convine status quo-ul, dar nu mai pot, nu-i mai suport, nu mai vreau.

4 comentarii :

cristoiu spunea...

In plus ne-am putea uni cu republica Moldova si impreuna am intra rapid in RSI .(parca asa ii zice).

Riddick spunea...

Vine Rusia la UE, parteneriat strategic, "Casa Comună Europeană". Ăsta-i planul, mai informează-te:

Ce nu vor ei să ştiţi despre regionalizare şi scopurile sale

niku_elektriku spunea...

e tare, mon cher, n'o semnez!
da'o anonima!

mai bine, 'nainte sa iesim, am face ce face "nebunu" de orban la budapesta, actziune in urma careia, in mai putzin de zece ani, vom cere cu totzii, de la nistru pin' la tisa, unirea cu patria muma, hungaria!

Riddick spunea...

Orban ăla e tare de tot, dar are şi susţinere. La noi au trecere bişniţarii şi hoţii care-ţi fac cu ochiul: "mucles, că o să-ţi primeşti şi tu partea ta !"


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: