14 mai 2011

Jurnal de corespondent: Tractoare de pădure și bun simț sub picioare (TRU)



13.05.2011
In PE, deputații se întreabă mai curînd, dacă utilajele agricole mici și tractoarele de pădure trebuie cu adevărat aduse la standarde atît de amănunțite.

De multă vreme presa se amuză pe tema birocrației europene. Și nimic nu slujește mai mult acestei campanii decît faimoasa lege care decide ce dimensiuni trebuie să aibă bananele importate în Uniunea Europeană. Nimeni nu mai știe sau n-a știut vreodată ce e cu această dispoziție. E o lege sau o directivă? A fost ea adoptată de Comisia sau de Parlamentul European? Cert e că episodul a atins dimensiuni legendare și e mereu invocat de presă. E mai comod dar asta nu înseamnă că, dacă s-ar sili puțin, presa n-ar putea găsi muniție proaspătă.

Săptămîna care se încheie Parlamentul European a votat în jur de 100 de acte legislative. Printre ele, multe inițiative raționale și importante, de la alocări bugetare la rezoluții de politică externă. Tot acolo și un pachet de 20-30 de dispoziții care bat legenda bananelor. E vorba de acte legislative care reglementează în fel și chip tot ce mișcă sau nu mișcă în domeniul utliajelor agricole mici și al tractoarelor de pădure.

Astfel, o lege separată stabilește dimensiunile și amplasarea ușilor și ferestrelor, alta regimul de exploatare și alta normele de alimentare. Fiecare din aceste legi a fost votată mașinal de aproape 700 de deputați prezenți în sală și a trecut aproape în unanimitate. Nimeni nu a înțeles despre ce e vorba în textul votat și nimeni nu se mai obosește să priceapă de ce e nevoie de asemenea legi. Deputații se întreabă mai curînd, dacă utilajele agricole mici și tractoarele de pădure trebuie cu adevărat aduse la standarde atît de amănunțite și, mai ales, dacă bunul simț trebuie atît de mărunt călcat în picioare. 

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: