Prigoană junior vs Cristian Preda (în lipsă)

"Cred că Cristi Preda a încercat, cu gășcuța, să iasă un pic în evidență"

interviu pentru kamikazeonline.ro:

Honorius Prigoană: “Ce bătăi mi-a dat tata, nu vrei să știi!”

Să încep cu sfîrșitul. După interviu, Honorius mă conduce afară și ieșim pe stradă. Apucasem să îl întreb despre automobilul Dacia Duster despre care spusese în presă că o să și-l cumpere. Între timp, a renunțat. În fața sediului PDL era parcat X5-ul negru-lucios pe care îl conduce, de fapt, micul Prigoană.

Cît mai stăm de vorbă, discuția alunecă spre Cristian Preda, reformistul nesuferit al PDL. Honorius se dezlănțuie: „Eu nu cîștig cît el. El ia 30.000 de euro pe lună de la Parlamentul European. Poate să își cumpere unul din ăsta (și arată către BMW-ul lui X5 – n.n.) în fiecare lună. Dar cred că nu are nici măcar permis, că nu cred că a fost în stare să își ia. S-a mai închis și fabrica de permise de la Argeș“. Și rîde.

„În partidul ăsta e prea multă democrație“

Cristian Preda a fost laitmotivul discuției. Se vede cît de afectați sînt cei din PDL-ul profund de amenințarea cu criteriile de moralitate. Am stat o oră de vorbă cu Honorius Prigoană. Jumătate din timp a vorbit despre Cristi Preda. „Nu văd reformismul în acești reformiști. Hai să ne referim la fiecare persoană în parte. Cristi Preda susține sus și tare că e reformist, dar are niște mari probleme.

Eu cînd am candidat în sectorul 1, el a spus despre mine că reprezint oligarhizarea PDL, că el nu e de acord, și că împreună cu Monica Macovei și Sever Voinescu condamnă faptul că partidul m-a ales pe mine să candidez acolo. OK, respect părerea lui, dar să vorbească în nume propriu, pentru că, în­tîmplător, eu sînt prieten cu Sever Voinescu și l-am sunat: «Măi, Voinescu, așa gîndești și tu? Asta e părerea ta despre mine?» «Nu, nenorocitul ăla mi-a folosit numele fără să mă întrebe.»

Despre Monica Macovei nu vreau să comentez, însă Cristi Preda își permite să vorbească despre moralitate în România, cînd a fost consilier prezidențial doi ani de zile, în incompatibilitate, fiind și decan sau ce funcție a avut el acolo la facultate? De la înălțimea celor 30.000 de euro pe care îi încasează lunar de la Parlamentul Europei, își permite el să spună că liderii PDL ar trebui să coboare din jeep-uri? Păi, el își cumpără un jeep pe lună. Eu ca tînăr om de afaceri, care creez locuri de muncă și plătesc taxe la stat, nu ajung la suma de 30.000 de euro, banii mei personali!“ L-am întrebat cît cîștigă, dacă nu cîștigă cît Cristian Preda. A evitat să spună. „Eu nu sînt demnitar. Nu vreau să spun pentru că sînt în mediul privat. În partidul ăsta e foarte multă democrație, poate chiar prea multă democrație.“

Elev mediocru, dar un deratizator excepțional

„Am fost un elev mediocru la școală. Eram clasa a șasea sau a șaptea, taică-miu deschisese Realitatea. «Băi, prietene, mi-a spus la un moment dat, voi plătiți chirie aicea, mîncați, eu nu mai pot să-mi permit. Eu îți dau bani, nu e nici un fel de problemă, dar tu trebuie să muncești la vară, ca să îți plătești datoriile astea. Ca să nu te duci tu să-ți cauți loc de muncă, că nu o să poți tu să-ți găsești, îți ofer două alternative. Prima: să muncești în televiziune, și a doua, în deratizare, să omori gîndaci și șobolani. Uite care e povestea: dacă media ta generală, anul ăsta, e peste opt, muncești în televiziune. Dacă e sub opt, la șobolani.» Eu eram de 6-7. Am tras foarte tare anul ăla și am terminat anul cu 7,97. Îmi lipseau trei sutimi. «Uite ce scrie în carnet», mi-a zis tata. Și pac, la șobolani. Cîștigam opt milioane de lei vechi pe lună, un salariu destul de bun, prin 2000-2001. Plecam dimineața, la 7,30, la opt eram la sediu, apoi plecam pe teren. Dădeam cu pompele pentru gîndaci, puneam substanțe în subsoluri. Intram pe la oameni prin casă. Vedeam lucruri fabuloase. Am intrat într-un apartament unde totul era vechi, am dat cu pompa și au ieșit zeci de gîndaci din aragaz. Am făcut de două ori purici, o dată am intrat într-un subsol inundat și mi-a intrat apa în cizme, că era nivelul mai mare decît nivelul cizmelor. După aia, m-a lăsat tata și-n Realitatea. Eram mai mic și îi terorizam pe toți angajații de la Realitatea să mă învețe și pe mine. Lucram part-time, eram tot timpul pe acolo cînd puteam.“

Experiența americană a lui Honorius. Tot la Cristi Preda ajungem

„După aia am plecat în America, la studii. Acolo s-a schimbat radical atracția mea spre învățămînt. De la elevul de 6-7, am devenit elevul de 9-10, pentru că sistemul era total diferit față de România, unde nu știam ce scutire să mai inventez ca să chiulesc. Făceai lucruri practice, mergeam cu plăcere la școală. Apropo, guvernatorul statului Illinois a fost arestat chiar în momentul în care am fost eu acolo, și condamnat. Era al patrulea guvernator condamnat acolo, în Chicago, orașul lui Al Capone. Partidul Democrat din SUA nu s-a dezis de guvernatorul statului pînă acesta nu a fost condamnat. Exista prezumția de nevinovăție, în care eu cred foarte mult. Cred că Cristi Preda a încercat, cu gășcuța, să iasă un pic în evidență. Tu, Cristi Preda, cu tinichelele agățate de coadă? Ciocu’ mic!“

Din America, tînărul Prigoană a venit cu multe idei de afaceri. „Uite, bonitate.ro. În America, toată lumea, inclusiv persoane fizice, intra pe un site ca să verifice alte firme de acolo, cît de sănătoase sînt, ce datorii au. Așa mi-a venit mie ideea ca în România, unde sînt foarte mulți țepari, să facem o astfel de firmă, unde, contra unei sume de bani, să poți să verifici orice firmă și să salvezi două săptămîni de alergări. Am făcut-o împreună cu niște prieteni de la Brașov. Funcționează pe bază de SMS. Acum vreau să înființez, în cadrul ROSAL, o divizie pentru deșeurile medicale periculoase. Te mai uiți la știri și mai vezi cum mai răsare cîte o mînuță din gunoaie. În doi ani vreau să ajung primul pe piața asta.“ Istoria familiei Prigoană înregistrează însă destule eșecuri, chiar falimentul imobiliar din America fiind, poate, primul. „Vorba vine că am dat faliment. N-am dat. Am făcut un bloc de patru apartamente pe care trebuia să-l vindem și am vîndut doar un apartament. Pe celelalte trei le-am închiriat. Am avut mare noroc că am reușit să-mi vînd apartamentul din Chicago. Avea o priveliște frumoasă, se vedea lacul Michigan, avea 220 de metri pătrați.“ Singur între 40 de pereți? M-am gîndit la petreceri monstruoase. Mă înșelam. Honorius: „Nu am dat nici o petrecere. Eu sînt mai neamț, nu îi aduc pe prieteni acasă. Nu, nene, ne vedem în oraș. Nu invit lumea la mine acasă. Taică-miu e exact invers“.

Familia Prigoană. Silvius cel șmecher și caraba grea a seniorului

Cu taică-său se ceartă, dar nu pe chestii de business. Prigoană senior a cumpărat niște căsoaie la Gherla, unde vrea să facă un muzeu. „Acele investiții nu pot să le înțeleg. E vorba de trei case armenești, pe care el le-a refăcut. Dar dacă lui îi plac, asta este. Eu nu le-aș fi făcut.“ „Ce bătăi mi-a dat tata, nu vrei să știi! Ce curea, știi ce palmă grea are? A făcut și patru ani de box. Cred că de asta m-am și maturizat mai repede, de la bătăile din copilărie.“

L-am întrebat dacă îl controlează la bani pe Prigoană senior. „Nu face nici unul de capul nostru cîte ceva. Cînd e vorba de investiții, de achiziții majore, ne consultăm. Nu e consiliu de familie, ne adunăm noi doi și vorbim.“ Eram curios dacă celălalt frate e implicat și el în decizii. „Silvius are alte priorități. E plecat din țară. Acum e în Germania, într-un an pregătitor.

Cînd eram mici, ne băteam rău. Ce bătăi își lua de la mine și eu de la taică-miu, că de ce îl bat. El fiind mai mic, orice prostie făcea, dădea vina pe mine. Era foarte răsfățat. Zicea tot timpul: «Nu eu, Honorius!» Într-o noapte, cînd eram mai mici, făcuse pe el. Se întîmplă. A venit tata, l-a trezit și a zis: «Mă, hai să te schimb, că ai făcut pe tine». La care el: «Nu eu, Honorius!»“ (Alexandru Vărzaru)

http://www.kamikazeonline.ro/2011/03/honorius-prigoana-ce-batai-mi-a-dat-tata-nu-vrei-sa-stii/