06 februarie 2011

"Un veritabil democrat şi disident" preferă un Egipt condus de Frăţia Musulmană în locul regimului Mubarak



Aprecierea "un veritabil democrat şi disident" este a lui Cristian Ghinea, directorul think-tank-ului europeist CRPE şi editorialist la România liberă:

Problema e că un asemenea regim este blocat într-un cerc vicios, nu duce nicăieri. De unde şi marea dilemă a Occidentului. Tactic vorbind, asemenea dictatori sînt convenabili. Pot ţine în frîu extremismul islamic, cum au reuşit dictatorii din Algeria, Egipt, Tunisia. Cum a reuşit, pentru o vreme, şahul Iranului. Şi tot Iranul arată cealaltă faţă a monedei: republica islamică – nu democraţia –  poate veni după răsturnarea dictatorului. Se tot spune în aceste zile că democraţia a adus regimul islamic în Iran. Este un fals: iranienii nu l-au adus pe Komeini la putere prin alegeri, s-a instalat el singur în contextual haosului şi şi-a încălcat promisiunea de a se retrage. Avem însă un caz în care islamiştii au înlocuit dictonul democratic „un om – un vot“ cu practica „un om – un vot – o singură dată“: Hamas-ul instalat la putere în Fîşia Gaza a omorît pluralismul politic acolo.

Aşadar, cu cine să ţii? Acum trei ani, am publicat în Dilema veche un interviu cu Saad Eddin Ibrahim (se ajunge uşor căutînd în Google titlul „Trădarea democraţilor din lumea arabă“). Un veritabil democrat şi disident, Ibrahim îmi spunea atunci că tendinţa Occidentului de a susţine dictatori laici de frica islamismului este o trădare a adevăraţilor democraţi din ţările arabe. Reproduc mai jos un fragment din acel interviu, unde dezbatem exact dilema dictatori vs islamişti: „C.G.: Aţi prefera un Egipt condus de Frăţia Musulmană, unuia condus de Mubarak? S.E.I.: Da; Este o afirmaţie foarte hotărîtă; Absolut. Şi am spus-o în mod public. Am văzut ce poate Mubarak de 26 de ani încoace. Nu a făcut nimic. Aşa că… Nu că ar fi preferaţii mei, dar dacă ei cîştigă alegerile, sînt gata să-i accept; Spuneaţi undeva că Occidentul v-a trădat. M-am întîlnit cu preşedintele Bush recent la Praga. Eu am o tactică. De cîte ori mă văd cu o figură importantă, scriu înainte în articole de ziar exact ceea ce îi voi spune. Pentru ca lumea să ştie ce am de spus, să nu existe discuţii. Am publicat deci, înainte să mă văd cu preşedintele Bush, părerea mea, anume că Occidentul ne-a trădat, s-a speriat de Hamas şi de Frăţia Musulmană, şi acum se teme de democraţie. Nu mai vorbeşte de promovarea democraţiei, şi eu consider asta o trădare. Occidentul s-a întors la politica de susţinere a unor dictatori ca Mubarak, l-au relegitimat pe Qaddafi. Toate acestea sînt trădări ale democraţilor din lumea arabă. Am scris asta într-un articol pe care l-am publicat. Evident, consilierii i-au spus lui Bush care era părerea mea şi ce urma să îi spun. Cum m-a văzut, mi-a spus: nu v-am trădat, sînt şi eu un disident la Washington. Sînt în minoritate, birocraţia din subordinea mea, Departamentul de Stat, Pentagonul mă subminează, preferă stabilitatea schimbării. A început să se plîngă de situaţia lui. A fost foarte interesant. Eu i-am spus: Domnule preşedinte, luaţi-vă după modelul Helsinki. A funcţionat. A dărîmat comunismul“.

Dilema veche - Dictatori vs islamişti?


Adică, nu e bine dacă Gaddafi/Qaddafi este legitimizat (de UE, trebuie spus), dar pot fi consideraţi frecventabili cei de la Frăţia Musulmană.

6 comentarii :

Anonim spunea...

interesul poarta fesul...de asta sua evita sa ceara plecarea imediata a lui mubarak...asa a fost mereu...

Crystal Clear spunea...

Oare tipul asta stie ca face apologia terorismului cand scrie asa ceva?
Oare el chiar nu citeste articole ca cel de jos?
Oare face toatea astea cu buna intentie sau este naiv?
Are de fapt aceeasi pozitie ca si MMacovei.

"I have seen it argued – credibly – that the joyous return of freedom to Prague was orchestrated by the KGB. And look at what followed.
Post-communist Russia is not the beautiful, rich and civilised land it could be and ought to be, but a crime family posing as a nation. For many people there, the choice between the old regime and the new one is not an easy one.
Poor old Prague is now just the capital of a subjugated province in the new German Empire that we politely call the European Union. The same goes for the Baltic republics and Romania. And, more importantly to me, for us here in Britain."


http://riddick2.blogspot.com/2011/02/05-february-2011-915-pm-egypt-people.html#links
http://hitchensblog.mailonsunday.co.uk/2011/02/egypt-people-power-and-the-truth-we-dare-not-speak.html

Crystal Clear spunea...

Simplu, rece, dar onest :

"And if I am ruthlessly honest – as I ought to be – I would sacrifice the freedom of the people of Egypt for my prosperity and stability, if that is the bargain on offer. And I think it is. There, I’ve said it."

Riddick spunea...

@Neinfectat De Comunism: Pâi a cam cerut... şi cu interesul, cel al lui Obama nu coincide cu cel al SUA.

@crystyal Clear: Ghinea e activist, deci susţine aceiaşi activişti care seamănă cu el.

Anonim spunea...

Cred ca si la noi, o tranzitie condusa de Ceausescu avea sanse mai mari de reusita decat cea condusa de Iliescu (aka Moskva).
Ca doar activistii sai nu l-au dat jos de dragul poporului. Si nu l-au ucis decat de frica! Sa nu ii spuna si el poporului.
Daca era Nicu Ceausescu, chiar aveam sanse de reusita.
Emil

Riddick spunea...

Ceauşescu nu a avut cultură, asta i-a fost fatal. Nu e de ajuns viclenia.

Omul nu mai avea simtul realităţii. La o reuniune a CAER sau a Tratatului de la Varşovia (octombrie 1989) a cerut intervenţie militară în Ungaria si RDG, pe modelul 1956/1968. Era un dinozaur al anilor '50, care nu mai era util "noului curs" preconizat de Gorbaciov (şi care, deasemenea, a eşuat).

Asta nu înseamnă că Iliescu ar fi mai bun.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană". 

 

Postări populare: