13 februarie 2011

Şi dacă?...



Şi dacă afirmaţia lui Peter Eckstein-Kovacs (consilier prezidenţial) privind "legarea" UDMR de PDL se referea la acel PDL, rezultat după congres? Ştie Eckstein-Kovacs mai multe decât spune ?

“Adversarul şi prietenul meu Kelemen Hunor a anunţat la Timişoara că UDMR e de centru-dreapta şi, drept urmare, va fi alături de PDL şi la guvernare, şi în opoziţie. Legarea de un singur partid e neproductivă, iar a spune că Uniunea e de centru-dreapta e împotriva statutului, care spune că UDMR îi reprezintă pe toţi maghiarii, nu doar pe cei de centru-dreapta. Înseamnă că se doreşte transformarea în partid politic. Cantonarea de un singur partid, amanetarea UDMR către PDL e o greşeală de neiertat. Eu sper că această opţiune nu va fi îmbrăţişată, dar arată cum gândeşte Hunor. Asta înseamnă o coabitare cu PDL până la alegeri, şi după alegeri asta înseamnă a descreşte considerabil şansele UDMR de a ajunge în parlament. Eu am susţinut ca UDMR să fie deschisă la o colaborare punctuală în guvern, în coaliţie, în parlament cu partidele democratice româneşti, în funcţie de cum reuşim să ne impunem punctele de vedere care ne sunt necesare”

(Ziua de Cluj)

Personal, sunt aproape sigur că sub conducerea lui Hunor Kelemen UDMR NU va merge până la capăt cu PDL, indiferent de rezultatul congresului.

La congresul UDMR, urmăriţi reacţiile sălii la cuvântările invitaţilor (ultima dată - 2009, la Cluj - sala a fost rece faţă de Traian Băsescu şi entuziastă faţă de Crin Antonescu).

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ieri l-am auzit pe Iulian Fota dand citate din A Plesu despre "prezumtia de vinovatie" -intr-un interviu privind contrabanda cu tigari in care ar fi implicat cineva de la putere .
Cam asa sta treaba cu consilierii astia....

Riddick spunea...

Interesant... Fota este consilier prezidenţial pe teme de securitate.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: