România are nevoie de o schimbare, de o ieşire din sine, de abandonarea unei identităţi negative, în sfârşit de adoptarea unui model “străin”

Asta, după mintea ălora de la Deutsche Welle:

În contextul vizitei la Bucureşti a comisarului european, Cecilia Malmström, Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a propus ca România să instaleze, temporar, la frontierele sale, vameşi aduşi din Europa occidentală. Ideea nu a fost luată în serios în cercurile guvernamentale. 

Privită îndeaproape ea este, într-adevăr, o cedare de suveranitate dincolo de prevederile tratatului de aderare, iar oficialii de la Bucureşti afirmă, în ciuda eşecurilor, că este o chestiune de demnitate naţională să rezolve singuri aceste probleme. 

Noţiunea de "străin" conţine însă o tensionată ambivalenţă. În istoria românească modernă monarhia constituţională a reuşit să impună imaginea “străinului salvator” care, în ciuda pedagogiei naţional-comuniste, a continuat să lucreze fertil în catacombele conştiinţei publice. În replică, un suveranism de dată recentă, surescitat de înguste partizanate politice, se simte tot mai ameninţat de mitul “străinului" pe care caută să-l discrediteze prin resuscitarea figurilor autohtone de veche spiţă nealterată, cum ar fi Alexandru Ioan Cuza, domnul detronat de “monstruoasa coaliţie” a boierilor xenofili.

Dar această polemică este naivă şi perdantă câtă vreme cantonează “străinătatea” la nivel etnic sau, cel mult, geografic. Este de la sine înţeles că România are nevoie de o schimbare, de o ieşire din sine, de abandonarea unei identităţi negative, în sfârşit de adoptarea unui model “străin”. Iar în sensul acesta, “străinul providenţial”, ar trebui să funcţioneze pe mai depare ca un mit creator.

Se vede treaba că autorul, Horaţiu Pepine, n-are degeaba şcoala Soros.