29 ianuarie 2011

Vrea şi Chiliman un ciubuc legal de un milion de euroi...


Andrei Chiliman e expert în discuţiile de culoar. Cine trecea pe culoarele PNL-ului în lunile din urmă îl găsea mereu la o uşă. Dar nu voia să intre. Stătea pur şi simplu şi aştepta un partener de dialog. Mult mai tîrziu am aflat că făcea parte din echipă . Are deasemenea peste 40 de ani , dar toată lumea îl cunoaşte ca fiul doctorului Chiliman. A moştenit numai deformaţia profesională a tatălui: cînd te ascultă, îţi dă sentimentul că te vindecă.

Fragment dintr-un text scris de Aurelian Pavelescu (august 1990).



Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a dat statul în judecată şi cere un milion de euro daune morale şi materiale pentru perioada în care tatăl său a fost deţinut politic în perioada regimului comunist, potrivit Mediafax.

Acţiunea fost introdusă la Tribunalul Bucureşti de Andrei Chiliman şi de fratele său, Mihai Chiliman.

Cei doi spun că tatăl lor a făcut închisoare în perioada regimului comunist, când averea familiei a fost confiscată.

Curtea Constituţională a constatat însă, în 21 octombrie 2010, că actele normative privind despăgubirea deţinuţilor politic sunt neconstituţionale, admiţând sesizarea Avocatului Poporului privind unele prevederi din OUG 62/2010, precum şi cele 189 de sesizări privind neconstituţionalitatea articolului 5 din Legea 221/2009.

Curtea a observat, în motivarea deciziei, că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă există reglementări paralele.

Pe de o parte există Decretul - lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Apoi, există OUG 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România.

Pe de altă parte, există Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

"Totodată, textul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă şi regulile referitoare la precizia şi claritatea normei juridice. Astfel, lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art.5 alin.(1) lit.a) referitoare la acordarea despăgubirilor din Legea nr.221/2009 a condus la aplicarea incoerentă a acestora, instanţele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 Euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă şi nerezonabilă", scriau judecătorii CC în motivarea deciziei din 21 octombrie 2010.

România liberă 

2 comentarii :

Anonim spunea...

Nu-i prost cine cere, ci cine dă. Cine a dat Legea 221/2009 se ştie: Parlamentul.
Chiliman ca Chiliman, dar ce zici de Gelu Voican Voiculescu, care a fost condamnat în odiosul regim pentru falsificare de deconturi, iar acum cere 748000 euro despăgubire? http://wp.me/pjejF-2tQ
Oare Sorin Ovidiu Vîntu nu pretinde şi el ceva, că tot a făcut puşcărie în regimul comunist şi ştim, de la Alex Mihai Stoenescu ("Interviuri despre revoluţie", editura RAO 2004) că a împrăştiat manifeste anticomuniste. O fi fost şi la el "înscenare".

Riddick spunea...

Moş Diaconescu nu se-ncurcă, cere 16 milioane de euroi. A şi spus ce vrea să facă cu ei - să-i finanţeze pe Ciuhandu si pe Sârbu-FPS (a zis că "dau banii la partid", dar eu am indicat exact "partidul", încă nu s-au unificat).

E de râsu' lumii cu legea asta.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: