23 ianuarie 2011

Petru Bogatu: Bomba preţurilor e detonată din afară. Tăcerea Rusiei ne-a costat scump



Noul an 2011 a început cu o explozie completă. Impactul ei deja se resimte. Totuşi, adevăratele sale efecte se vor vedea mai târziu, scrie jurnalistul Petru Bogatu pe blogul său.

Sminteala preţurilor

Au sărit în aer preţurile. Unele dintre ele, ce-i drept, stau încă pe loc, dar sunt deja pe punctul s-o ia razna. Sminteala lor nu este, bineînţeles, întâmplătoare.

Explozia nu-i spontană. Nu are cum să fie provocată doar de conjunctura pieţei. Bomba preţurilor e detonată din afară. Şi nu atât de comercianţi, cât de factorii politici.

Nu degeaba nu-şi ascunde îngrijorarea în aceste zile premierul Vlad Filat. Şeful Guvernului apostrofează „Moldova Gaz”, de exemplu, pentru tentativa de majorare a tarifelor. Sub examenul critic al prim-ministrului au ajuns şi angrosiştii din sectorul sanitar care nu vor nici în ruptul capului să scadă preţurile la medicamente.

Şi operatorii de telefonie fixă se încrâncenează să menţină costuri exagerate la convorbirile internaţionale.
Exemplele ar putea continua. Dar nu-i nevoie. În Chişinău, bunăoară, oricine le poate colecţiona ori de câte ori îşi parcurge facturile sau vizitează magazinul de la colţul casei.

Să fim bine înţeleşi. Nu pledăm pentru controlul de stat al afacerilor. Piaţa trebuie să rămână liberă. Este limpede însă că, prin coruperea, mafiotizarea şi monopolizarea principalelor sectoare economice, se dereglează mecanismul natural de formare a preţurilor. Tocmai de aceea, de exemplu, multe dintre produsele alimentare la noi sunt mai scumpe decât în Uniunea Europeană.

Tăcerea ruşilor

Afaceriştii din Republica Moldova care şi-au împărţit abuziv sferele de influenţă, adjudecându-şi cele mai grase pieţe de desfacere, se joacă, desigur, cu focul. În Tunisia, clanurile mafiote, protejate de familia preşedintelui, au provocat scumpiri dramatice, fapt care s-a soldat până la urmă, precum se ştie, cu o adevărată revoltă populară.

Totuşi, monopolurile nu sunt singura şi cea mai periculoasă belea pe capul societăţii noastre. Şi mai grav este faptul că slăbiciunile şi defectele economiei moldoveneşti sunt speculate de Rusia. Prin coloana a cincea şi reprezentanţii companiilor sale de stat care au afaceri în Republica Moldova, Moscova poate să detoneze oricând aici o bombă economică. Anume acest lucru se întâmplă astăzi.

Dezamăgiţi de înfrângerea în lupta pentru formarea coaliţiei de centru-stânga, ruşii caută acum să-şi scoată pârleala. Să-l răzbune pe Narîşkin care, prin misiunea sa ratată la Chişinău, l-a făcut de râs pe şeful său Dmitri Medvedev. Simptomatică din acest punct de vedere a fost tăcerea glacială a oficialităţilor de la Moscova care, în ciuda uzanţelor diplomatice internaţionale, nu s-au grăbit să-i felicite pe Marian Lupu şi Vlad Filat cu ocazia desemnării lor în funcţiile de preşedinte al Parlamenului şi, respectiv, prim-ministru. Ciudata tergiversare s-a dovedit a fi de rău augur.

O altă armă de nimicire în masă

Lipsa de reacţie a Kremlinului la reeditarea AIE a stârnit panică în mediile de afaceri din Republica Moldova. Şi cum sănătatea unei economii are la bază nu doar profitul sau armonia dintre cerere şi ofertă, ci şi încrederea antreprenorilor şi populaţiei, comportamentul Rusiei a bulversat echilibrul pieţei. Tăcerea ei ne-a costat scump.

Se pare că ruşii, la tradiţionala lor armă energetică, au adăugat-o şi pe cea a preţurilor. Deşi nu-i deloc nouă, aceasta din urmă pare să fie extrem de eficientă în actualele condiţii politice. E ca o armă de nimicire în masă. Atât că nu cade sub incidenţa tratatului START. Avantajul ei este că, nefiind lansată direct de la Moscova, nu-i creează Rusiei impresia de ţară agresoare. În acelaşi timp, unda de şoc a acesteia pare să fie letală.

Astfel, oricum ai întoarce-o, normalizarea situaţiei de pe piaţă, reforma economică, combaterea monopolurilor, mafiei şi a preţurilor abuzive se constituie, vrând-nevrând, pentru AIE într-o altfel de bătălie pentru independenţa naţională. Pentru supravieţuirea poporului şi destinul lui european.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: