În octombrie 2009, Înalta Curte din Estul Danemarcei (Østre Landsret) a respins toate cererile reclamanţilor, pe motiv că nu au niciun interes legal în materie. În 1996, unui grup de reclamanţi i s-a permis să îl dea în judecată pe primul-ministru de la acea vreme, Poul Nyrup Rasmussen, pentru încălcarea Constituţiei, în contextul adoptării Tratatului de la Maastricht. Apoi au pierdut. Este acest precedent juridic cel de la care Curtea Supremă a decis că nu există niciun motiv de acţiune pentru reclamanţi. Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut însă în unanimitate că reclamanţii au un interes legal în materie. Acestora li se va permite să susţină acţiunea în faţa unui judecător al Înaltei Curţi.
În decembrie 2007, prim-ministrul de atunci, Anders Fogh Rasmussen, a justificat ratificarea Tratatului de la Lisabona de către parlament, după cum urmează: "Atunci când există o pierdere a suveranităţii, un referendum este necesar. Dacă nu este cazul, parlamentul ratifică textul".
Judecătorii vor examina acum dacă Tratatul de la Lisabona a fost ratificat în conformitate cu Constituţia Danemarcei.
În Marea Britanie se discută votarea aşa-numitului Referendum Lock, o lege care dispune supunerea la referendumuri a oricărei reglementări UE care slăbeşte suveranitatea naţională.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu