11 ianuarie 2011

Curtea Supremă din Danemarca va judeca valabilitatea ratificării Tratatului de la Lisabona



Curtea Supremă din Danemarca a recunoscut dreptul a 35 de reclamanţi de a îl chema în judecată pe prim-ministrul danez. Plângerea celor 35 îl acuză pe premier că nu a supus ratificarea Tratatului de la Lisabona unui referendum naţional.

În octombrie 2009, Înalta Curte din Estul Danemarcei  (Østre Landsret) a respins toate cererile reclamanţilor, pe motiv că nu au niciun interes legal în materie. În 1996, unui grup de reclamanţi i s-a permis să îl dea în judecată pe primul-ministru de la acea vreme, Poul Nyrup Rasmussen, pentru încălcarea Constituţiei, în contextul adoptării Tratatului de la Maastricht. Apoi au pierdut. Este acest precedent juridic cel de la care Curtea Supremă a decis că nu există niciun motiv de acţiune pentru reclamanţi. Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut însă
în unanimitate că reclamanţii au un interes legal în materie. Acestora li se va permite să susţină acţiunea în faţa unui judecător al Înaltei Curţi.

În decembrie 2007, prim-ministrul de atunci, Anders Fogh Rasmussen, a justificat ratificarea Tratatului de la Lisabona de către parlament, după cum urmează: "Atunci când există o pierdere a suveranităţii, un referendum este necesar. Dacă nu este cazul, parlamentul ratifică textul".

Judecătorii vor examina acum dacă Tratatul de la Lisabona a fost ratificat în conformitate cu Constituţia Danemarcei.

În Marea Britanie se discută votarea aşa-numitului Referendum Lock, o lege care dispune supunerea la referendumuri a oricărei reglementări UE care slăbeşte suveranitatea naţională.



Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană". 

 

Postări populare: