24 decembrie 2010

Se precipită situaţia din Coasta de Fildeş



Cum spuneam şi aici, internaţionalii vor să-şi pună omul lor preşedinte în Coasta de Fildeş.  

Nu am vreo simpatie pentru preşedintele "în funcţie" Gbagbo (un socialist, preşedinte din 2000), dar remarc că sub masca "democraţiei" şi "legitimităţii" sunt de fapt apărate interese concrete - economice, geopolitice, etc., în primul rând ale fostei puteri coloniale - Franţa, care şi-a trimis o armată de ocupaţie mascată în uniformele trupelor de menţinere a păcii ale ONU (4000 din 9000 de militari din misiunea UNOCI sunt francezi, restul din alte cca 40 de ţări - Bangladesh, de exemplu).

O ştire BBC anunţă că singura televiziune care se poate recepţiona cu antene obişnuite ("terestre"), Radio Television Ivorienne (RTI), nu se mai poate recepţiona decât în apropiere de capitala Abidjan, fiind blocată transmisia via satelit către releele din ţară.

RTI este dotată cu echipamente produse de firma franceză Thomson-CSF/Thales Group (un important contractor militar), probabil şi satelitul/sateliţii sunt controlaţi de către francezi.

Banca regională africană unde sunt depuse fonduri importante ale ţării, a predat controlul lor pretendentului la funcţia prezidenţială, Oattara, încât acum acesta dispune de fonduri "legale" pentru propagandă şi subversiune. Sincer, în locul lui Gbagbo aş angaja un profesionist - un contract de 1 milion de dolari l-ar scăpa de Oattara.

Nişte ciraci de-ai lui Oattara au încercat să pună mâna pe televiziune cu o săptămână în urmă, dar au fost liniştiţi rapid.

Sunt curios ce explicaţii va da Sarkozy când vor sosi în Franţa sicrie cu tricolorul pe ele.

>> Site-ul RTI


UPDATE : 


W.African leaders hold emergency I.Coast talks  (comentariu: "We will not let Sarkozy install another french puppet in Africa. At least, not in Ivory Coast").

Un comentariu :

Riddick spunea...

Pronostic: N-o să le iasă figura viermilor, decât cu foarte multe cadavre.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: