23 decembrie 2010

Remember when it was European Germany?



Now it’s German Europe.



Huh? Where did this come from all of a sudden? Out of the blue like that?*

It was another “good day for Europe” when, as usual, nothing was actually resolved during the latest EU summit the other day, other than the fact that that nothing had a big Made in Germany stamp on it. The times they are a changed. The country that used to moan about being the paymaster for so long (and still does, of course, don’t get me wrong)  is now “the taskmaster of the entire community” and doesn’t even have the decency to make a secret about it anymore.

But don’t complain about it, my (as in Germany’s) fellow Europeans. This is only what the “fathers of Europe” had envisioned right from the start. Think of  what Jean Monnet had to say about the plan, for instance:
He wanted to guide European countries into a super-state “without their people understanding what is happening. This can be accomplished by successive steps, each disguised as having an economic purpose.”

I admit that this wasn’t quite the purpose he had envisioned but, well, now you “have the salad,” as the Germans like to say (the fat is in the fire). It doesn’t really matter that Berlin has a lack of vision when it comes to dealing with the current euro crisis, Germany calls the shots now and doesn’t need a vision if it doesn’t want one. So get used to it already.

“This is all about Germany, and it’s all about the end of the German appetite for writing checks to the periphery of Europe.”

*Have any of you ever read Philip K. Dick’s The Man in the High Castle? Germany and Japan win World War II. This is kind of like that.

Observing Hermann



2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ce coincidenta !
Tocmai ma gandeam ca:

N-o sa ne mai europenizam.
O sa ne germanizam.....

Riddick spunea...

Las' că pleacă Obama de la Casa Albă, văd ei pe dracu'...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: