10 decembrie 2010

"Fratele" ne dă indicaţii să acceptăm "elitele"



Fratele Eugen Ovidiu Chirovici a ţinut o alocuţiune (Naţiune şi elite) la Academia Română cu ocazia zilei naţionale a României (în ce calitate ? ;-) ):

- Conceptul de natiune se sprijina pe o mitologie fondatoare si a fost caracterizat, o buna bucata de vreme, istoriceste vorbind, de aversiune fata de cel care este altfel din punct de vedere etnic, religios, cultural, rasial. La rindul sau, semnificatia elitei se modifica in mod substantial.

- Daca inainte elita se confunda pina la contopire cu aristocratia, termen care deriva din greaca veche, "aristos" si "kratos", adica demn de a fi ales, de a fi conducator (la fel ca latinescul "eligere" mentionat mai sus), dupa fondarea natiunilor acesti doi termeni se despart, mai ales ca urmare a reformularii viziunii despre aristocratie, in timpul Revolutiei franceze de la 1789 si a scrierilor unor Voltaire, Jean Jacques Rousseau sau John Stuart Mill.

- Definita destul de tirziu ca natiune, Romania - vechiul Regat, apoi Romania mare - conserva niste elite ce au o serie de caracteristici aproape unice in perisajul european si mondial. Prima dintre aceste caracteristici se refera la agresivitatea raportarii una la cealalta.

- Cea de-a doua se refera la un simt excesiv de critic prin care elita s-a raportat la natiunea romanesca, in ansamblul acesteia si natiunea la elita, la rindul sau.

- Elita intelectuala a Romaniei a fost de la inceputurile sale impartita in tabere care s-au contestat cu vehementa si aceasta contestare a conservat o paradigma de raportare reciproca autodistructiva pe care o intilnim si astazi aproape intacta.

- Eminescu si Caragiale sunt exponentii unei tabere care considera ca miza reala a natiunii proaspat nascute este aceea de a-si croi o identitate proprie, apasat diferita de a restului natiunilor si au atacat cu duritate conceptia opusa, aceea care pleda pentru o implementare in tara noastra a modelului cultural si politic vest-european.

- Prea putina lume stie ca "bulgaroiul cu ceafa groasa" din Scrisoarea a lll-a era Ion Bratianu iar "grecoteiul cu nas subtire" era C.A. Rosetti, doi dintre exponentii liberalismului de extractie occidentala. Chiar si in timpul comunismului, in lumea literara a Romaniei inca se desfasura batalia tacuta intre asa-numitii sincronisti si protocronisti.

- Aceste tabere, uneori iluzorii, nu au facut decit sa-si distruga reciproc imaginea in fata natiunii si sa se autodecredibilizeze.

- La noi, opera mitizatoare a finelui de secol al XlX-lea si inceput de secol al XX-lea are inca un impact major.

- Din acest punct de vedere, elita romaneasca - ne referim mai ales la cea intelectuala - si-a ratat aproape permanent misiunea istorica de coagulare a natiunii si de configurare a unei traiectorii ascendente a acesteia din urma, mai ales in secolul al XX-lea.

- Si in ultimele doua decenii, in perioada care obisnuim sa o numim "tranzitie", elita a fost deseori cotestata, contestabila si mai mereu preocupata excesiv de lupte interne.

- Imaginea interbelica a antreprenorului viclean, ca si-a faurit averea prin rapt, a renascut uluitor de repede dupa 1989 si este pina astazi durabila in constiinta publica.

- In aceeasi perioada interbelica, politicienii pe care astazi ii consideram modele - Bratienii sau un Maniu - erau deseori sfirtecati de intelectualii vremii, dupa cum sunt astazi politicienii momentului, cu sau fara vreun temei serios.

- Astfel, elita politica pare mereu degradabila, dupa cum elita antreprenoriala este public suspicionata de malversatiuni.

- In aceste conditii, vedem cum mai mereu in istoria noastra exista o falie stranie intre elita prezumtiva si natiune, adica intre elita si publicul larg.

- Si atunci, merita sa ne intrebam: cine poate legitima o elita altcineva decit o natiune? Drama Romaniei a fost ca aproape o intreaga istorie elita si-a cautat legimitatea sau a fost impusa din afara natiunii.

- Fie ca ne referim la perioada otomana, fie ca ne referim la cea fanariota, furnizorii de legitimitate au fost in afara granitelor.

- Chiar si generatia cea mai pregnant emancipatoare, aceea pasoptista, a fost, pina la urma, legitimata mai degraba la Paris decit la Bucuresti.

- Iar atunci cind am avut sansa istorica sa ne legitimam singuri elita - perioada interbelica sau perioada de dupa 1989 - am preferat mai degraba sau o decimam si sa o privim excesiv de critic, in loc sa-i acceptam fragilitatea inerenta tineretii si sa o ajutam sa creasca si sa se dezvolte, pentru ca ea, la rindul ei, sa nasca o viziune coerenta despre drumul viitor al natiunii.

- Daca in Franta, Germania sau Marea Britanie, de exemplu, elitele sunt parte integranta a natiunii si acceptate ca fiind cele care creioneaza destinul national, in Romania elitele sunt inca dramatic contestate iar legitimitatea lor este mereu pusa sub semnul intrebarii, indiferent daca vorbim de elita intelectuala, de aceea politica sau de aceea antreprenoriala.

- Exista inca o artificiala falie intre elita si natiune, dupa cum exista si o falie intre stat si natiune.

- Cred ca rolul cel mai important al elitei, in viitorul aproapiat, este acela de a convinge natiunea, iar al natiunii este acela de a-si accepta elita.

- Elita o poate face prin schitarea unei viziuni convingatoare pentru un viitor perceput astazi ca incert si preocupant de cei mai multi dintre romani.

- Natiunea o poate face prin renuntarea la un criticism excesiv si la acceptarea unei sinergii fara de care ea insasi inceteaza a fi natiune si se preschimba intr-o simpla suma de populatii enclavizate si tribalizate.

- Aceasta cred ca trebuie sa fie miza urmatorului deceniu, dupa zgomotul si furia carateristice perioadelor de asa-numita tranzitie si dramatice reconfigurari sociale.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Elitele sunt ei,nu-i asa?


"Ciocu' mic"
Deci sa-i ascultam orbeste !

Free speech este doar in teorie

Riddick spunea...

Pâi da, doar spune clar că naţiunea este un concept mitologic...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: