Václav Klaus: Note pentru Summit-ul UE-Africa de la Tripoli

Notes for Tripoli EU-Africa Summit

Multe mulţumiri pentru posibilitatea de a fi aici, la acest summit important, pentru posibilitatea de a întâlni politicieni foarte distinşi din Africa şi pentru şansa de a vizita pentru prima dată Tripoli, precum şi Libia.

Eu reprezint Republica Cehă, o ţară din Europa Centrală, care avea - mai ales în a doua jumătate a secolului XX, sub numele de Cehoslovacia - relaţii foarte extinse cu multe dintre ţările africane. Aş dori să afirm foarte clar că vrem să construim pe această bază şi să reluăm, să reînviem şi să restabilim relaţiile noastre. Cred că va fi în interesul ambelor părţi.

Republica Cehă este o ţară puternic industrializată, şi produsele noastre au fost şi sper că încă mai sunt cunoscute în multe locuri din Africa. Suntem gata de a crea toate condiţiile politice, legislative şi instituţionale necesare spre a extinde schimburile comerciale şi investiţiile între noi, şi - ceea ce este important - în ambele direcţii.

Sunt sigur că celelalte ţări europene au acelaşi interes. Există, totuşi, unele probleme care trebuie să fie rezolvate. Trebuie să ne cunoaştem reciproc mult mai bine decât acum, trebuie să scăpăm de unele neînţelegeri şi prejudecăţi vechi, nejustificate, trebuie să existe o mai mare stabilitate politică în unele ţări africane, dar principalul obstacol pentru a avea relaţii mai ample economice între noi şi fiecare naţiune africană, între UE şi Africa, se află în altă parte. Aceasta se află în politicile economice şi aranjamentele instituţionale ale ambelor părţi.

Cele două probleme principale pe care le văd sunt continuarea politicilor protecţioniste, precum şi impunerea de tot felul de "standarde" uniforme, fără a acorda suficientă atenţie nivelului de dezvoltare economică al fiecărei ţări. Nu toate asemenea standarde sunt în interesul şi la nivelul posibilităţilor ţărilor mai puţin dezvoltate economic. Ţările europene ar trebui să o accepte.

De asemenea, trebuie să se definească în mod corect protecţionismul. Astăzi, protecţionismul nu are numai forma barierelor comerciale tradiţionale asupra importurilor (tarife şi contingente cantitative), dar - mai mult şi mai des - sub formă de programe de subvenţii în ţările dezvoltate. Recenta criză a făcut subvenţiile din multe domenii mai mari decât înainte.

Ţările africane, deasemenea, nu ar trebui să fie obligate să accepte standardele în prezent la modă ale emisiilor de CO2 pe baza ipotezei foarte problematice a încălzirii globale produse de om. Noi nu ar trebui să ne repezim şi să luăm decizii pripite în acest sens. Dovezile convingătoare încă lipsesc.

Permiteţi-mi să închei prin a repeta că ajutorul cel mai important pe care Europa îl poate oferi ţărilor din Africa este de a îmbunătăţi accesul firmelor africane pe pieţele europene. Ajutorul nu este o soluţie, fără a mai vorbi despre forma sa şi metodele de alocare. Noi trebuie să acordăm o atenţie deosebită relansării marşului spre comerţul liber şi spre liberalizare. Sunt sigur că ne va ajuta pe toţi, mai mult decât orice altceva.

Václav Klaus, Rixos Conference Centre, Al Khadra Hospital Bridge, Tripoli, Libia, 29 noiembrie 2010

http://www.klaus.cz/clanky/2728


http://www.africa-eu-partnership.org/