10 octombrie 2010

Ciripoi are soluţia : revoluţia socialistă



Ciripoi (a.k.a. Sorin Roşca-Stănescu) vede scenarii tip Asaltul Palatului de Iarnă pentru dărâmarea "regimului Băsescu":





[...]  In momentul in care furtul din Parlament a devenit evident, opozitia trebuia sa se mobilizeze total. Cum? Trebuia sa faca imediat recurs la cetateni. In ce mod? PSD, PC si PNL trebuiau sa ceara, in primul rand, membrilor de partid, in al doilea rand, simpatizantilor partidului si, in al treilea rand, celorlalti cetateni afectati de Legea pensiilor si de reaua politica guvernamentala, in acest domeniu, sa iasa in strada. Unde in strada? Pretutindeni. Nu doar in Bucuresti, unde este greu si costisitor de ajuns. Trebuia organizata imediat pichetarea tuturor sediilor PD-L din Romania. Pichetarea tuturor birourilor din colegii ale parlamentarilor PD-L si UDMR. Pichetarea domiciliilor acestora. Aceasta operatiune trebuia initiata de catre partide impreuna sau nu cu sindicatele. Sindicatele, la randul lor, trebuiau sa initieze asemenea operatiuni de masa care sa puna presiune de jos in sus asupra Guvernului si Presedintiei. Abia dupa consumarea acestei etape, cu intregul dispozitiv “incalzit”, opozitia si sindicatele ar fi trebuit sa ia cu asalt, in sens democratic si nu in sens anarhic, Guvernul si Presedintia.
  Pe acest fond, in cateva saptamani, exact cate au fost irosite pana in prezent, trebuia introdusa motiunea de cenzura, dar si actionat simultan in sensul suspendarii din functie a Presedintelui Traian Basescu. Dubla operatiune ar fi fost incununata cu succes. Exercitandu-se o presiune om la om, nominala, in ceea ce-i priveste pe parlamentarii puterii, multi dintre ei ar fi inteles ca nu mai pot continua aceasta aventura indreptata impotriva propriei populatii. Si ar fi cedat. Rezultatul ar fi fost ca motiunea de cenzura si supendarea ar fi reusit.
  Acum nu putem consemna decat faptul ca opozitia si-a consumat in gol toate cartusele. Initiativa se afla, din nou, in tabara puterii. Esecul demersului legat de motiunea de cenzura e aproape sigur.
 

Inpolitics - Motiunea de cenzura - un esec programat


10 comentarii :

Anonim spunea...

srs, este un mizerabil si ticälos securist.

trebuia de mult bägat la räcoare.

cretinul, a fäcut atat de mult räu, cä ar trebuii sä nu deschidä gura.

Riddick spunea...

Ce-mi place de Băsescu, că i-a scos din minţi în primul mandat.

Acum trebuie finalizată treaba, să scăpăm de "nămolul roşu toxic".

Crystal Clear spunea...

Cand plateam amenzile nesfarsite pe care a inceput sa le dea de vreo 2 luni politia rutiera,la casierie erau 3 persoane :
una asculta muzica cu casti,a doua ma dojenea ca merg cam "tare" in trafic( 65km/ora intr-o zona pustie) ,iar a treia imi spunea sa fac greva si sa merg sa protestez la guvern.
Adica ma indemna la Revolutie !

Penibil.

Riddick spunea...

Numai gura de ei, dacă aud o pocnitoare o iau la fugă.

Nu ştiu ce ar face dacă ar vedea scântei pe asfalt de la gloanţe trase în apropiere (cum am văzut eu pe 23.12.1989, zona BCU-Ateneu, orele 18-19; am fost şi pe 21, la Intercontinental, la Baricadă).

Crystal Clear spunea...

S-ar ascunde si ar fugi imediat ca iepurii.
Tin minte in 2004 cand alegerile erau incordate niste vecini bugetari care s-au baricadat pur si simplu in ziua votului.Le-a fost frica sa iasa la vot.
In rest sunt tot timpul in fata casei la "comentat"

Riddick spunea...

Pun în câteva minute o postare despre pasivitate.

Crystal Clear spunea...

OK

John Galt spunea...

Trebuia organizata imediat pischetarea tuturor sediilor PD-L, pischetarea tuturor birourilor din colegii ale parlamentarilor, pischetarea domiciliilor..

Viseaza si el.

:)

Riddick spunea...

To piss(chet) them off... :)))

Crystal Clear spunea...

Las' ca se auto "pischeteaza" finantele...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: