Ce bun e un sindicat la casa (de bani) a omului...

Gata cu producţia la "Semănătoarea", proprietarul a închis mustăria şi vrea să vândă.

La vremea respectivă (1999), mulţi au tras semnalul de alarmă, că de fapt "privatizarea" cu firma MYO-O ascunde un tun imobiliar. Cu câţiva ani înainte (prin 1995-1996), firma New Holland (care face parte din grupul Fiat), îşi exprimase intenţia de a cumpăra Semănătoarea, şi de a continua producţia, dar la standarde de piaţă, asta însemnând şi reducerea numărului de salariaţi. Intenţia nu s-a materializat, investitorii fiind şocaţi de violenţa protestelor sindicatului întreprinderii. Investitorul vroia să păstreze doar 1400 din cei 2900 de angajaţi din 1995. Ţeapă ! În 2002, noua conducere mai avea doar 1000 de salariaţi. Ce-i drept, s-a ocupat de toate FPS-ul, înainte de vânzarea din 1999 (concedieri, plata ajutoarelor de şomaj, costul politic al măsurilor luate, etc).

Pe timpul când mai scria articole decente, Sorin Roşca-Stănescu condamna acţiunile păguboase ale liderilor sindicali, care prin opoziţia la orice fel de reformă acţionau de fapt contra intereselor sindicaliştilor (aprilie 2001) - Războiul muncitorilor cu muncitorii:

"[...] Sa recapitulam trei incidente memorabile petrecute la societati de prim rang, de interes national. La Semanatoarea, grupul New Holland, o subsidiara a faimosului concern Fiat, a fost alungat in forta de catre sindicat. Investitorul nu a mai revenit. Chiar daca premierul Adrian Nastase s-a umilit invitand Fiatul sa coopereze cu Romania, fie la Semanatoarea, fie la Tractorul Brasov. De ce nu mai vine Fiat? Oare nu este mana de lucru romaneasca indeajuns de ieftina? Oare aceasta tara de marime medie nu constituie, in perspectiva, o piata suficient de importanta? Evident, motivele sunt altele. Rezerva concernului Fiat este efectul violentei cu care sindicatele, mana in mana cu administratia, au refuzat un dialog normal cu potentialul investitor. In timp ce statul a ramas impasibil, neexercitandu-si autoritatea. De unde pana unde si de cand negociaza sindicatele modul in care urmeaza sa fie privatizate intreprinderile? Sunt sindicatele proprietarii de drept ai acestora? La Brasov, nu o data, ci de nenumarate ori, muncitorii au iesit in strada, blocand circulatia. Ei protestau astfel impotriva faptului ca nu si-au primit lefurile. Si nu si-au primit lefurile intrucat Tractorul fie nu are comenzi, fie atunci cand are comenzi nu are bani sa-si plateasca furnizorii. Dar Fiat se fereste si de Tractorul. Motivul este simplu. Desi muncitorii nu sunt vinovati pentru starea falimentara a uzinei, ei nu au totusi dreptul, intr-un stat democratic, de a bloca un drum national si de a conditiona, cum s-a intamplat in trecut, venirea unui investitor. Ei nu au nici dreptul de a pretinde ca primul ministru sau vreun alt membru al Cabinetului sa se deplaseze la fata locului. In nici un stat civilizat, premierii nu umbla lelea pentru a face promisiuni muncitorilor nemultumiti. Chiar daca oamenii sunt disperati. Si la Resita, ca sa ma refer la cel de-al treilea exemplu, are loc un proces asemanator. Acolo, un investitor american a negociat cu proprietarul care este statul si a stabilit conditiile in care urmeaza sa se desfasoare procesul de privatizare si de retehnologizare a combinatului. Daca unele dintre aceste conditii, sau toate la un loc, au ramas neindeplinite, aceasta poate crea o disputa intre partile contractante. Intre stat si investitor. In nici un caz nu este cazul ca muncitorii sa intervina, asa cum au facut, ocupand intreprinderea. Chiar daca sunt disperati, ei nu au acest drept. O data cumparata, Resita reprezinta o proprietate. Nu este permisa violarea ei. In orice stat civilizat, atunci cand muncitorii ocupa o intreprindere intervin in forta organele de ordine. La fel, daca un drum national este blocat, nu exista nici un motiv de negociere cu muncitorii. Organele de ordine trebuie sa-l deblocheze imediat, iar cei vinovati trebuie chemati sa raspunda in fata legii. Asa si nu altfel s-au construit si economiile avansate si democratiile occidentale". (linkul duce la cache-ul articolului, siteul Ziua a fost dezactivat, în câteva luni va dispare şi linkul ).

"În prezent, Semănătoarea nu mai produce maşini noi, există un stoc de combine consistent, de unde ne alimentăm când este cazul. La uzină se lucrează la cote de avarii, ceea ce însemnă că asigurăm mentenanţa utilajelor şi suport tehnic pentru MYO-O. Nu ştim când vorm relua producţia, acest lucru ne este dictat de piaţă. Investiţia în producţie este foarte mare, dat fiind că cea mai ieftină combină românescă se vinde cu 67.000 de euro, fără taxe", spune directorul executiv al companiei MYO-O, Andrei Mihailov.  

Dar, ia vedeţi ce declara aceeaşi persoană prin 2007: "Compania isi propune sa produca anual 4.000 de tractoare, destinate in principal pietei interne. Toate cele 300 de tractoare care vor fi construite pana la sfarsitul acestui an vor fi destinate pietei interne, urmand ca exporturile sa fie catre tari ca Republica Moldova , Ucraina, Bulgaria si Serbia".

Ghinion. Importatorul utilajelor New Holland şi Steyr, merge din plin, în 2004, de exemplu, şi-a triplat vânzarile faţă de 2003.

Nu-i nimic, dacă nu merge cu mecanica, merge cu imobiliarele. Cele 42 de hectare de teren valorează o avere.Deja se cam vedea soarta uzinei de prin 2006.

Producţia care se putea face la Bucuresti şi Brasov, acum se face în Polonia. Sindicaliştii vocali de odinioară, probabil că acum apreciază avantajele meseriei de paznic sau de vânzator la chioşc.

Vânzarea uzinei a fost de la început controversată, preţul (1,1 milioane de dolari) fiind de 16 ori mai mic decât cel oferit de New Holland. Nimeni nu a fost întrebat de sănătate.

Una peste alta, statul a scăpat de terenuri de circa 2-300 milioane de euro, pentru 1,1 milioane de dolari. Să tot faci afaceri în România !