Dez-ocuparea: 2016, bey, patricienilor...

04 martie 2010

2016, bey, patricienilor...

...în cel mai bun caz (pentru voi).

Stai şi te cruceşti când auzi că miza congresului penelé ar fi opoziţia (apud Antonescu) până în... 2012,ori intrarea la guvernare (apud Orban).
Doar nu şi-or închipui cumva că preşedintele Traian Băsescu va aproba vreodată un guvern în care penelé va desemna indivizi gen Remeş, Atanasiu-Bijboacă, Fenechiu, Ruşanu, Nicolai, ori alte arătări penale...

"It's A Long, Long Way To Tipperary (1914)"

Extra wartime verse

That's the wrong way to tickle Mary,
That's the wrong way to kiss!
Don't you know that over here, lad,
They like it best like this!
Hooray pour le Francais!
Farewell, Angleterre!
We didn't know the way to tickle Mary,
But we learned how, over there!

6 comentarii :

Despina spunea...: Ce 2016,?
Niciodata, adica never, ever cu mincinosii care isi zic liberali; 3/04/2010
Riddick spunea...: CORECT. Dacă de stânga se pare că nu poţi scăpa, precum de râie, acest partid al imposturii trebuie lichidat.; 3/04/2010
Despina spunea...: Poate ne ajuta Dumnezeu si scapam si de raie.
Eu as vrea sa se bata liberalii( clasici) cu conservatorii.
Atunci m-as simti in siguranta.
Probabil ca asta se poate numai in UK :); 3/04/2010
Riddick spunea...: Liberali clasici nu mai există decât prin biblioteci.
Restul cu această denumire sunt tovarăşii de drum ai Internaţionalei Socialiste (hai, şi ai celei de-a IV-a Internaţionale, socialist-troţkiste); 3/04/2010
Despina spunea...: OK
Atunci popularii cu conservatorii .Asta as mai inghiti pentru ca m-as simti in siguranta; 3/04/2010
Riddick spunea...: :); 3/04/2010

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."