02 decembrie 2009

La Cluj este ceaţă şi amnezie



Scrisoare deschisă către Doamna Doina Cornea

Articol de Brînduşa Armanca, în revista "22"
 
Stimată Doamnă, În 1 Decembrie, marţi seara, am avut una dintre cele mai triste seri din ultimii ani. V-am auzit la ”Realitatea TV” comparând manifestaţia din Piaţa Operei din Timişoara cu o mineriadă: adică timişorenii ar fi minerii, dornici să restabilească ordinea cu bâtele, manipulaţi cu iscusinţă de agenţi infiltraţi. Am trecut cu un zâmbet peste nefericita analogie, dar ceea ce mi-a fost dat să aud mai departe m-a umplut de uimire şi amărăciune: aţi calificat lumea adunată în piaţă pentru a protesta împotriva unor gesturi politice provocatoare, ca fiind ”oameni de slabă calitate”. Cum aţi ajuns la această concluzie, urmărind doar cele câteva secvenţe pe care televiziunile de ştiri le-au difuzat cu zgârcenie? După... ”fizionomie, după cum arătau”, aţi argumentat cu seninătate.

Stimată doamnă, am rezonat întotdeauna la mesajele publice pe care le-aţi transmis, rare dealtfel, fiindcă presa din România v-a neglijat pe nedrept opiniile. Vă rog să vă amintiţi cum ani de zile aţi fost ridiculizată de o fiţuică toxică aşa cum este ”România Mare”. Nu ideile v-au fost batjocorite acolo, nu curajul v-a fost luat la bani mărunţi, nu idealurile v-au fost contestate, fiindcă decredibilizarea se face cu mijloace primitive şi detestabile. V-au fost ridiculizate înfăţişarea, vocea, îmbrăcămintea, vârsta, statura. Aţi fost ”executată” după... fizionomie.

M-a durut că aţi aplicat aceeaşi grilă timişorenilor mei. Poate unii dintre noi nu avem mereu haine bune când ieşim să strigăm în Piaţa Operei ”Jos comuniştii!”. Poate unii dintre noi am îmbătrânit şi nu mai suntem frumoşi. Poate am obosit în anii când ceream nu doar libertate şi democraţie, ci aveam în plus exigenţe candide ca punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Se vor fi văzând frunţi brăzdate, la douăzeci de ani de la Revoluţie, în oraşul intrat în buzunarul unor mafii şi frăţii cu tentacule în politică, unde numai acel loc a mai rămas al nostru: Piaţa Operei. L-am apărat ani de zile fiindcă a fost şi a rămas pentru noi spaţiul privilegiat, kilometrul zero al speranţelor noastre. În decembrie 1989, când am ieşit cu zecile de mii, arătam prost. Eram hrăniţi prost, îmbrăcaţi prost. Eram mai toţi ”oameni de slabă calitate”. În decembrie 2009, printre ”oamenii de slabă calitate” se aflau prieteni de-ai mei, cândva şi prieteni ai dumneavoastră, erau vecinii mei, erau timişorenii.

Ştiu că pentru taberele şi găştile politice dispuse oricând la un ”pupat Piaţa Independenţi” timişorenii nu există. Dar mă întreb cum de timişorenii nu mai există pentru Dumneavoastră, cum aţi ajuns să contestaţi, cu argumente luate din câteva secvenţe fugare, fără informaţii (fiindcă televiziunile nu se mai simt de mult datoare să ofere publicului informaţii), posibilitatea ca nişte oameni să se indigneze, să judece cu propriul cap, să reacţioneze liber de orice apartenenţă de partid? Nu mai credeţi în ”spiritul Timişoarei”, pe care l-aţi glorificat cândva? Vă asigur că el nu s-a stins.

O timişoreancă,   pentru conformitate, Brînduşa Armanca

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Superb scris !

Riddick spunea...

"Disidenţa" Doinei Cornea era dirijată de la Paris de fi-sa, Ariadna Combes, măritată cu un francez, şi de Mihnea Berindei, care lucra pentru Partidul Socialist Francez.

Ne-a păcălit, o vreme.

Crystal Clear spunea...

Cata mizerie, inadmisibil !


Cand mai vad si acum poze pe strada cu Herta Muller...realizez cata manipulare din exterior poate fi ..


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: