Dez-ocuparea: "Iupaidia, iupaida, schnaps ist gut fur cholera!"

14 octombrie 2009

"Iupaidia, iupaida, schnaps ist gut fur cholera!"

Declaraţia de la ora 17 a lui Traian Băsescu întoarce mingea la conjuraţi, care o ţin gaia-maţu' cu "guvern de tehnocraţi". Adică reţeta sigură de a pune pe butuci ce a mai rămas din democraţia RO.

Dacă tot se laudă ei cu majoritatea ce-au alcătuit-o, poate că guvernul ar trebui să reprezinte majoritatea reală din ţară, care se va dezvălui după turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Băsescu joacă atent cărţile pe care le are, jocul intră în faza de temporizare.

Un singur lucru este clar pâna acum - Santa Klaus trebuie să-şi ia sacu-n spate şi să se care înapoi, peste munţi. Avem guvern.

6 comentarii :

Anonim spunea...: INTREBARE: Cine ne garantează că, după desemnarea lui Klaus Iohannis (care a avut discuţii personale şi secrete cu Geoană astăzi) acesta nu va veni cu guvern "tehnocrat" cu specialistul Vanghelie la Interne şi înţesat cu alţi "tehnologi" ai furăciunii pesedşti şi penelişti?; 10/14/2009
Riddick spunea...: Ce glumă bună! Ăştia şi garanţii!

Trebuie sa li se taie macaroana urgent.; 10/14/2009
Klaus spunea...: Ce amuzant esti. :)))))))
Oare iti dai seama? Nu cred.; 10/14/2009
Riddick spunea...: Ach was ?! Du schweinehund, dreckiger !; 10/14/2009
Anonim spunea...: Dar chiar nu-si dau seama ce ridico
li sant cand cer Presedintelui sa numeasca un P.M.,parca ar cere de la ILICI?; 10/14/2009
Riddick spunea...: Îi zoreşte Ivan, vrea guvern în România care să semneze asocierea la South Stream, ehe...; 10/14/2009

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."