Dez-ocuparea: Un tăciune şi-un cărbune !

06 aprilie 2009

Un tăciune şi-un cărbune !

S-au incheiat si Summit-ul NATO, si Summit-ul G-20. Nimic surprinzator, promisiuni, ,,punctul 5'', vom face scutul antiracheta ,,daca'' Iranul va constitui in continuare o amenintare. Altfel, reintra Franta in NATO, intra si membri noi - Croatia, Albania. Un indemn inaltator din partea lui Barack Hussein Obama : lumea sa renunte la armamentul nuclear. Unde am mai auzit chestia asta ? ,,We must ignore the voices who tell us the world cannot change. We have to insist, ' Yes, we can ! ' ''. Poate daca ne da Evo Morales niste frunze de coca, sa mestecam... Altminteri lumea are treaba, ia vedeti aici :

G-20, NATO, the EU—and Prophetic Reality!

What Will Trigger the Next World War?

Thermonuclear Political Force

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."