Sau "falanga mixtă spaniolă". Cea din Evul Mediu, nu Falanga, partid spaniol de pe vremea lui Franco. Tercio ("treimea", "din trei părţi") era sub forma unui pătrat de suliţaşi, cu alte patru pătrate mai mici "la vârfuri", formate (mixt) din archebuzieri şi alţi pedestraşi cu săbii. Majoritatea veteranos, adică având experienţă de luptă. Suliţele erau lungi de 5-6 metri şi cu contragreutate la partea opusă vârfului (nu prea greu), spre a se mânui mai uşor. Din lemn de frasin (elastic, deci rezistent la şocuri şi mai uşor decât stejarul). Misiunea suliţaşilor (în afară de atac "când ajung pe poziţie") era şi de a proteja archebuzierii şi escudados (purtătorii de săbii) de atacul cavaleriei inamice. Care adoptă o tactică împotriva formaţiilor-"arici" tip tercio: caracole - cavaleria uşoară încearcă să dezorganizeze rândurile formaţiei prin "morişcă de foc". Fiecare are câte două pistoale "cu cremene/fitil" din care trage câte un foc, dar repede cât să nu tragă în ei archebuzierii - mişcare laterală rapidă. După care intră în acţiune cavaleria grea, care are de-a face acum cu o formaţie mai mult sau mai puţin dezorganizată.
Explicaţii suplimentare aici (traducerea lasă de dorit, dar...). Varianta în engleză - aici; un alt clip - aici.
O reluare revizuită a falangei macedonene, avea să aducă succese spaniolilor timp de vreo 200 de ani. Până când armele de foc ghintuite, cu precizie şi bătaie sporite, fac irelevante formaţiile mari de suliţaşi şi de pedestraşi cu săbii (fie ele şi "pentru două mâini"), iar baioneta "înlocuieşte suliţa scurtă". Ceva similar la Cavalerii de Malta: suliţaşi şi halebardieri intercalaţi printre archebuzieri, cu rolul de a respinge atacul turcilor în intervalul schimbării rândurilor de archebuzieri (cei care trăgeau salva treceau în spate ca să reîncarce, locul lor fiind luat de un alt rând - lupta era "care pe care", se purta de la 10-15 metri şi maltezii erau puternic copleşiţi numeric).
Precum se vede, încep "o serie nouă", pe care am numit-o "teleenciclopedia": subiecte controversate, uitate, inedite. În general subiecte istorice, dar nu numai.