Postări
SOV-ule... semne incipiente de ramolisment (ambele gulgute), sau începi s-o coteşti pâş-pâş? Vezi că le cam bâjbâi, nu merge-aşa...
Şelly era la o şuşă NATO - deci pricepeţi pe ce criterii a fost javra asta invitată acolo. Şi SOV îl laudă! Exact pe acest subiect (da' n-o recunoaşte cu subiect şi predicat; nooo! el dă doar aluzia - că dac-ar spune-o nu-i mai iese constructul).
"Cu Transilvania".
Rusia are nevoie de culoar terestru către Serbia (apoi "către Mediterană"). Când va ajunge - şi va ajunge: "Ну, погоди, Зайц!"- la graniţa "ucraineano"-ungară, Rusia ori va întâlni un regim favorabil la Budapesta ("antecamera Serbiei"), ori va încerca ruta alternativă către Serbia: via Transilvania+Banat. "Regimul Viktor Orban", ca pro-rus (? à faute de mieux), este - paradoxal! - cea mai bună garanţie a rămânerii Transilvaniei la statul român. Gen: "Băăă! Trece exproprierea 'autostrăzii' pe lângă gardu' nostru! Uf!" What's not to like? Ar trebui să comitem idioţenii monumentale* ca să iasă altfel (nu că Stăpânirea pusă de străini la Bucale n-ar fi în stare de ele...).
Atenţie mare la bolojeni şi la boci**, ei par a fi... interfaţa autonomă de criză. Chiar dacă "nu par". Da-da... dormiţi voi pe-o ureche...
** şi în general, la orice politician "ardelean" important, mai ales dacă-i non-ortodox
5 comentarii :
Bă, da' ia mai dă-i în morţii lor, că nu-s "inocenţi", Şelly la 23 şi SOV la 69 de cotolani...
"(BMW) X3", cum ar veni...
"Regimul Viktor Orban", ca pro-rus (? à faute de mieux), este - paradoxal! - cea mai bună garanţie a rămânerii Transilvaniei la statul român.
Aşa scrisesem. Hai să elaborez, că se simte nevoia:
Analogie Polonia-Ucraina.
Se vorbeşte despre "recuperarea fostelor teritorii poloneze" (foste anterior austro-ungare) din vestul Ucrainei. "Lvovul" (Galiţia), şi pe un ton muuult mai jos chiar "şi din Belarus" (Grodno, Brest/Brześć). Frontiere stabilite (şi ele...) în urma Tratatelor de pace de la Paris (1947). Recuperarea s-ar face cu acordul actualului regim de la Kiev, ca tactică a Occidentului Colectiv de a "împinge instantaneu" graniţa NATO în faţa avansului rusesc, spre a împiedica joncţiunea Rusia-Ungaria-Serbia(-Slovacia-Austria-Bulgaria?) prin nordul României. Menţinând în schimb joncţiunea Intermarium prin România, chiar şi "fără Ungaria (şi Slovacia)". Pe scurt: frontieră PL-RO "Maramureş-Suceava".
Subvariantă: (con)federaţie Polonia-Ucraina ("de vest"), dar aici nu apare "instant" extinderea NATO, deci ar rămâne doar ca rezervă incertă.
Cu un eventual regim "anti-rus" la Budapesta, schema s-ar putea aplica şi la Transilvania, în varianta "statului independent Transilvania", un stat unde majoritatea ortodoxă ar fi mult diluată şi numeric, nu doar în urma bombardamentului propagandistico-ideologic şi antiidentitar (deja-existent!). O măsură de rezervă în anticiparea eventualei "basculări RO" de la tabăra euroatlantică la cea eurasiatică. Deci ceva gen "ar putea fi cândva", adică ceva aplicabil doar în vremuri de linişte, şi după o campanie cât de cât explicită în privinţa "subiectului". Şi-apoi, de ce Rusia ortodoxă şi-ar ostiliza gratuit milioane de români ortodocşi? Doar pentru a-şi premia inutil un aliat (Ungaria) cu ceva nedigerabil în locul mai micii dar mai digerabilei Transcarpatii ("Galiţia ungarofonă" / Ujgorod-Ungvár)?
Aluzii şi chiar planuri cu Transilvania au venit dinspre vest (Declaraţia de la Budapesta din 1989, Linia Huntington...) - şi punerea în practică a altuia similar s-a şi văzut în fosta Iugoslavie (1991-1999).
Sau la "foarte pe scurt": vorb-aia, cui pe cui se scoate.
Băăă, treziţi-vă şi nu mai alergaţi să prindeţi fluturi...
La link1:
Inscripție pe un pat de spital.
La Summitul superputerilor fostei ordini mondiale bipolare de la Geneva (2021), în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei, iar România a rămas, cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae (adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei) având statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea. Ceea ce se întâmplă acum în România este rezultatul acestei situații: se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub “administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional. Singura șansă a României în atari condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente), căci SUA a ieșit din joc, respectiv a lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are interesul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistând nicio convergență. Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova gata sau / și capabil să o facă? Se pare că nu.
Trimiteți un comentariu