02 ianuarie 2021

pastila R (25)


De ce sunt pentru republica parlamentară:
- majorităţile guvernamentale se formează în parlament, "transparent", nu vine GicăPrezident şi anunţă el premierul, după cum îi vine de altundeva numele, în plic
- (cârcotaşii care critică "târguiala post-electorală ca la piaţă" din parlament, care "nu ar respecta întocmai" cele afirmate în campanie, să se gândească la votul pro-USL şi pro-PPDD din 2012 - aproape 75% din mandate, cumulat - şi la cine a "impus" premier tehnocrat în mai puţin de 3 ani: preşedintele republicii semi-prezidenţiale!)
- mai greu corupi/suceşti zeci de parlamentari (spre a manufactura majorităţi) decât un singur individ, după ce ajunge în funcţie, însă care de obicei este deja preselectat, ca şi ceilalţi din mini-grupul exclusiv din care se "extrage" perechea de gemeni pentru turul doi
- alegerea preşedintelui de către parlament garantează (măcar teoretic) o funcţionare optimă a statului, fără fracturi nici în cadrul executivului, nici între executiv şi legislativ
- nu ar mai fi posibile dedublările şi eschivele din ceasul al doisprezecelea: facţiunea majoritară răspunde "în solidar" în faţa electoratului

Popi cu botniţe la Adunarea Naţională Bisericească. Parcă şi Teodosie*, dar mai degrabă mitropolitul Moldovei, Teofan. Popa Ciobotea ("Patriarhul Daniel") se face că pupă prin botniţă o psaltire ferecată-n argint, ce i-o ridică pe poziţie un alt popă.
- - - - - - -
* pe care nu l-am văzut (fotografiat) printre cei neîmbotniţaţi, care poate cu o singură excepţie (şi nu el...) "aveau scuza" că ar cânta ori că ar vorbi la microfon; dar după engolpionul purtat şi după poziţia mereu de-a dreapta lui Ciobotea, personajul mascat pare totuşi a fi Teofan

Cred că de data asta nu-i nici întâmplare, nici coincidenţă, ci vorbim despre ceva definitiv (a mai "lipsit" de la Tucă vreo lună şi ceva, dar apoi a revenit).
Incomodul Valentin Stan-"Laptop", invitatul "permanent" din fiecare luni de la emisiunea Marius Tucă Show, difuzată iniţial* de Mediafax, iar în prezent de Aleph News (şi doar cu preluare acum la Mediafax). Ultima apariţie cunoscută a fost luni, 18 ianuarie - iată deci a cincea zi consecutivă de luni fără Stan-"Laptop" în studioul Alef-ului cu capital jid... ăăă... israelian. Probabil vaccinatul-în-direct MTucă a primit o anumită directivă şi s-a conformat. M-aş bucura să mă înşel şi să revină invitatul (care făcea audienţe cel puţin x3 faţă de ceilalţi invitaţi la Tucă), dar pur şi simplu nu mai cred că asta se va mai întâmpla.
 - - - - - - -
* ediţia nouă, adică; prima ediţie/primul format se difuza la Antena1, în anii '90

Hai papapa, Pacepà. 
Ai avut de-a face cu idioţi care n-au curăţit bine locu' după ce te-ai cărat acu' patruj' dă ani, şi care şi-au luat-o peste bot exact din cauza asta după vreo zece.

Părere văzută pe net, şi la care subscriu: "scandalul de la AUR a fost declanşat acum pentru a-l acoperi pe cel al legii vaccinării obligatorii". Poate chiar şi "accidentul" de la Matei Balş, tot asta urmăreşte. În plus, pregăteşte terenul "argumentării necesităţii" privatizării Sănătăţii.

Apare identitatea "omului din umbră al AUR"*, un anume Marius Dorin Lulea. Catolic, şi cu un trecut suspect de blogging la Adevărul** (din 2013 şi până foarte recent; postări numeroase, la câte 2-3 zile). Bloguia obsedant şi aproape exclusiv pe temele "Rusia"*** şi "Repmoldova", şi cu o tăcere complice privind isprăvile guvernului Cioloş. Preocuparea "unionistă" asumată şi de AUR este de fapt propagandă regime change pentru înaintarea NATO şi UE pe noi "aliniamente".
Un catolic în spatele AUR - se confirmă oare "paternitatea" lui Bannon la proiectul AUR? (Bannon lucrează cu iezuiţii ).
- - - - - - -
*desigur, ce ne lasă Sistemul să vedem - ca şi în cazul "omului din umbră al lui Dragnea" (care ăsta fusese promovat de Sputnik ca atare, având afişat pe fundal la pagina feisbuc  steagul... Licuriciului)
** are grijă să treacă la about pe blogul propriu că activitatea de acolo nu este nici cenzurată, nici remunerată (dar a fost tolerat "naţionalistul" MDL la oficina globalistă!)
*** evident, regurgita narativul globalist de pregătire psihologică a maselor pentru un război mondial "necesar"

H.G. pentru modernizarea Portului Corabia. Deşi este şi punct de trecere a frontierei, importanţă prea mare nu mai are din punct de vedere economic, cum avea cândva ca "poartă" de export pentru cereale. Nu că "n-ar trebui făcut", dar de ce taman acolo? Care este acolo "necesitatea prioritară"? Dacă ne uităm mai atent, vedem care este importanţa avută în vedere la emiterea H.G: Corabia este punctul de pe Dunăre cel mai apropiat de... Deveselu (se vor turna betoane în draci - dane şi drumuri). "Linia Corabia-Deveselu" este aproape perpendiculară pe Dunăre (33Km). Nu-i exclus ca şi alegerea iniţială a acelui loc (pe vremea RPR/RSR) pentru o unitate militară importantă, să fi avut în vedere şi facilităţile logistice.

Chifu, invitat (în direct) la Antena3. N-a zis ba, şi nu cred că-i "recent prima dată", numai că nu-mi amintesc eu (o să-l vedem şi-n platou, dar asta - mai încolo). Cu subiectul lui principal, RusiaRusia. Ia să vedeţi că haştagii nu vor mai face petiţii pentru defundingul publicitar al Trustului Varanului - nici nu prea vor avea de ce, diferenţele încep să dispară, şi este vizibil asta.

În psihiatrie se numeşte dublă personalitate. În politică şi în rândurile naţionaliştilor se numeşte impostură şi trădare.
Dragnea (şi de fapt, PSD), în dublă ipostază.
În 2016: "Un nou guvern PSD ar urma să oprească listările la bursă ale companiilor de stat" (titlul ştirii); Președintele PSD, Liviu Dragnea, optează mai degrabă, prin programul de guvernare, pentru păstrarea în întregime a acțiunilor și includerea societăților într-un fond suveran.
În 2018: "De asemenea, sunt avute în vedere listările întârziate la bursă. 'Începând din 2019-2020, o majoritate covârşitoare a companiilor de stat vor fi listate la bursă', a spus Dragnea."
În 2016 mai erau două luni până la alegeri, guvernul Cioloş - pus de PSD! - n-a mai apucat să facă listarea, o va face acum un alt guvern PPE-Iohannis. Nici PSD "n-a mai apucat" - timp de patru ani! - să facă fondu' ăla, s-a apucat la mişto la spartul târgului atât cât să nu iasă, şi să aibă acum ăştia ce prădui.

Covrigul, şi ca repetiţie pentru "ceva mare care stă să vină":
- "permise pentru circulaţia pe timp de noapte", la fel cum s-au introdus pentru unii funcţionari din România încă din 1939, "când (încă) eram neutri"
măşti dă covrig, la fel cum aceiaşi funcţionari din 1939 primiseră măşti de gaze (produse de Sarogaz S.A.R., după o licenţă poloneză), cartuşul filtrant în varianta civilă fiind roşu şi nu kaki
- alertă pentru personalul medical, treapta premergătoare mobilizării
- menţinerea de capacităţi neocupate în spitale, sub pretextul "secţiunilor cu COVID", care oricând pot fi convertite în "primiri răniţi"
- la fel şi cu şcolile şi liceele acum închise, dar care se pot transforma în cazărmi ad-hoc
- reducerea traficului aerian sub pretextul "prevenţiei", lăsând libere culoare noi de zbor pentru avioane militare, şi simplificând activitatea radarelor
- restrângerea circulaţiei transfrontaliere şi a accesului în localuri facilitează "adunarea turmei" pentru o eventuală mobilizare
- testarea aproape-reală a comportamentului colectiv şi a funcţionării lanţurilor de aprovizionare "ca în caz de ceva"

Autoconfirmare privind "calităţile" celor din anturajul inevitabil, care au optat pentru vaccinare: doar cei pro USR-PnL-Iohannis, cei slabi de înger*, cei nesiguri profesional şi parţial "actorii" practicanţi ai comportamentului simulat. Tot parţial şi "încă-nedescifraţii". Anturajul real (încă) rezistă, eventualii "defectori" urmând a-i plasa în "zona de carantină-reevaluare".
- - - - - - -
* chiar şi foşti covidizaţi, cărora am încercat în zadar să le explic că "vaccinul" le-ar da o imunitate incertă, ei deja căpătând una certă post-infectare şi având cam aceeaşi "durată estimată" ca şi cea pretinsă de după vaccinare

Preiau nişte rânduri de-ale lui Ioan Buduca. O voce de referinţă a netului, nu mulţi reuşesc să pună punctul pe i cu atâta claritate.
"SUA au fost prima ţară importantă din lume (în vreme ce Franţa şi Germania păreau a fi pe poziţia contrară) care au decretat naturală inegalitatea concretă a condiţiilor de trai şi au început să militeze pentru egalitatea abstractă a condiţiilor de gen şi a altor condiţii ce ţin de identitatea personală. Un idealism al manipulării culturale, nu unul al prizei la realităţile sociale.
SUA au învins comunismul de stat cu preţul lichidării economiei sociale de piaţă. Adică exact ceea ce vrea acum, la noi, guvernarea Câţu, deşi nu mai are în faţă un comunism de stat, ci un popor vlăguit de sărăcie.
Ce lucru bine făcut?! Noroc cu pandemioţii care făcură o nefăcută groaznic de bine făcută, lăsând să devină vizibilă toată grozăvia puterii celor care, fiind 1 la sută, au 99 la sută din averea globală."

Una dintre diversiunile fundamentale care au dus la starea în care se află azi România şi "spaţiul estic". S-a promovat şi din nefericire, s-a şi asimilat (colectiv, subliminal) confuzia dintre "democratizare" (necesară dacă se derulează "organic", şi nu "teleghidat") şi "occidentalizare". Care deja este altceva - un atac la valori (pentru început...). Iar un atac nu-i bun de niciun fel.

Mini-reactoare nucleare. Small modular [nuclear] reactors (SMR). Cu Licuriciu'. Sunt ca şi aprobate pentru amplasare. M-am uitat cam pe unde: pe Flancul Estic. România, Polonia, Turcia, Ucraina, Bulgaria, balticii (Estonia, chiar acolo primul*). Absenţă notabilă: Ungaria (dar cu un lobby activ, aparent non-guvernamental). Mai spre vest, n-am găsit. Avertizase Sputnik, că au scop militar**, amplasarea urmând a avea loc pe lângă baze militare (nu mai contează "în ce succesiune" se vor ivi). Apoi, expresia near-team deployment, vehiculată în prezentările de specialitate. Probabil o vor scoate: prea stridentă, prea explicită. Deci, micro-zone de alimentare posibil a funcţiona autonom "în caz de ceva". Pâi nu cumva se planifică acel Ceva, iar ăştia fac parte din paşi?
- - - - - - -
* primul din UE/Europa, dar nu va fi şi singurul în cele trei mini-state aflate... hmmm-hmmm... acolo
** la nave/submarine ai înţelege: vrei autonomie sau (la portavioane) în plus, putere masivă concentrată fără a ocupa loc cu combustibilul, dar "în civil" doar "creşti prin multiplicare" probabilitatea unui accident nuclear, chit că zona afectată ar fi "mai redusă"

Cristoiu - out din blogroll. Definitiv.*
În principal pentru că şi-a mediatizat vaccinarea, propagandistic.** Pusese însă capac şi interviul-servit, televizat, cu Rareş Bogdan. "Rareș Bogdan ca purtător de cuvînt al unei Grupări din PNL pe care aș putea-o numi Gruparea pentru salvarea PNL de la naufragiu". Deci nu numai că te dai rotund, Ardei Umplut***, că te implici în jocurile din PnL, ci chiar ajuţi curentul progresist-globalist să-l acapareze.
- - - - - - -
* Pe durata vieţilor noastre, ori a blogului. Nu va dispărea însă de tot, va fi citat când şi cum va fi nevoie.
** Treaba lui dacă a făcut-o "în interesul propriei sănătăţi" (şi dacă ce s-a văzut chiar era vaccin-vaccin). Dar când faci tam-tam se cheamă că-i vorba despre altceva, degeaba pui postare cu titlul "Noi n-avem nimic cu vaccinarea. Noi doar ne întrebăm." (sau poate n-am înţeles eu bine... "priorităţile sensurilor" din prima şi a doua frază)
*** avea dreptate ăla de-ţi zicea aşa!

Vaccinări în masă la Circ şi la Expoziţie.
Pâi, da. Nuu?! Bâlciul şi Bazarul. Ar rima cu Osuarul, da' p-ăla n-o să-l (şi) vedeţi.

Vroiam să zic că cineva îşi face calcule greşite încercând un preşedinte PnL cu numele de Rareş. Dar... la dracu: a mers deja cu "Ludovic" (aşa cum a mers...).
Dintre celelalte două "rezerve", Ilie (B.) sună de-a dreptul neaoş (chiar dacă mesajul este dovedit ca fals, prin fapte*). Iar Emil (C.) a fost chiar votat (2004) şi apoi - al doilea - suportat (B., 2009-2012).
- - - - - - -
* demolarea statuii din Oradea a lui Mihai Viteazul, spre "a face loc" statuii lui Ferdinand I de Hohenzollern (am zis doar una, dar cred că-i suficient)

Peste ani, s-a văzut "succesul" investiţiei de la Arad. Fabrica nouă de seringi şi de ace de unică folosinţă, inaugurată în 1995 şi una dintre cele mai moderne* din Estul Europei, nu poate livra materialele "necesare" vaccinării. Care au venit, parţial, din Qatar.**
Fabrica, pornită dintr-o asociere de 9 firme româneşti şi cu fonduri garantate de statul român, falimentează în 1998***, reporneşte în 2003-2004 sub numele Sanevit 2003, cu capital integral de stat, apoi "cade" iar. De prin 2012 se caută vânzarea ei, iar prin martie 2020 liderul USR Arad, în mod oportunist, cerea ca "statul să intervină" la Sanevit - fiindcă COVID, altminteri au tăcut mâlc până atunci (iar de atunci, evident - nu s-a făcut nimic acolo).
- - - - - - -
* Capacitatea instalată era de 160 de milioane seringi și 520 de milioane ace pe an, dar Sanevit nu a lucrat niciodată la mai mult de 50% din capacitate. (Wikipedia)
** avanpost militar de-al Licuriciului, probabil lotul trimis în România se apropia "scriptic" de expirare şi urma the rotation
*** Programul PSAL (I şi II) cu FMI şi BM - Programul de Ajustare Structurală, coordonator fiindu-i Băsescu (1998, 1999...). De fapt, PSAL viza dezindustrializarea - erau menţionate în clar capacităţile care trebuiau "redimensionate".

"Paşapoarte de vaccinare" şi/sau teste COVID, prezentate la "frontierele interne" (dar şi externe) ale UE. Cum s-ar zice, ceva mai important* a schimbat brusc agenda propagandei "liberei circulaţii", a îngreunat filiera livrării forţei de muncă ieftine din Est în Vest şi, de asemenea, "vânzarea" poveştii cu primirea refugiaţilor (a imigranţilor) afro-asiatici.
- - - - - - - 
* pentru ei, ca agendă, dar şi pentru noi, ca pericol

Watching the facial recognition software relentlessly find and track down the people who broke into the Capitol Building makes me realize that we could be arresting AntiFa rioters too.
But someone doesn't want to, so they don't.
(scris de altcineva, doar am semnalat chestiunea)

(de pe net, "RO"; n-are importanţă aici "credibilitatea sursei" - discutabilă, aş zice -, doar "reproduce grupat" informaţii verificabile; ideile principale, nu "citez exact")
- există nanoboţi în formă injectabilă (la tratarea cancerului, atacă celulele canceroase)
- nu sunt "cipuri", cipurile există şi ele dar "ştii când le ai", şi au alt rol
- dirijarea nanoboţilor prin 5G (zeci de Ghz) se poate face, dar n-ar mai fi "nano": necesită o antenă de câţiva milimetri ("patru mm" minim)
- cu una "mai mică" s-ar putea prin radiaţii emise de sateliţi (sute de GHz) dar tot n-ar fi "nano" ("minim 0,7 mm")
- în ambele cazuri apare problema deplasării prin corp şi a observării "obiectului": miniaturizarea prin creşterea frecvenţei nu este posibilă, s-ar intra în spectrul luminos vizibil, "greu să bagi lumină-n corp"
- DAR... nanoboţii se pot preprograma şi apoi activa automat după un anumit timp
- şi există "nanoboţi ADN" care umblă la ADN "şi nu numai"
- concluzia mea: vaccinarea în masă ascunde injectarea dirijată pe anumiţi subiecţi, "selectaţi" pentru exterminare dar altfel greu de "adus la ac" sub un pretext plauzibil, şi aproape simultan
- dar aici apare şi argumentul contra: nanoboţii ar fi doar în unele doze, mai puţine dar totuşi detectabili acolo: rişti un scandal uriaş în cazul "confirmării" şi ai nevoie de personal de încredere pentru vaccinarea cu dedicaţie

Nu văd că s-ar sesiza anomalia evidentă sub care acţionează trumpiştii(mă rog, cea mai evidentă, mai sunt şi altele). Că se agaţă de cineva, în loc să se bazeze pe ceva sau să creeze Ceva-ul dacă nu este. Maşinăria, adică. Mişcarea lor nu acţionează din interiorul GOP (Republicanii), nu există dialog reciproc, ce să mai zici de "colaborare". Şi-atunci?! Ţinta trebuie să fie chiar falsa construcţie "GOP", după cum la noi conservator-naţionaliştii ar trebui să conştientizeze că au ca inamic principal PnL/PPE iar cei de stânga (socialiştii, nu "social-democraţii"), PSD/S&D. Cu unul care "vorbeşte peste tine" fără să te asculte, n-ai timp de pierdut.
- - - - - - -
* Cei americani, că alţii nu "acţionează" ci doar chibiţează. Nu-şi dau seama că nu-i suficient doar "generalul" dacă armata nu are substanţă? Nemaivorbind despre "capacitatea generalului" ba chiar despre loialitatea lui faţă de Cauză.

Se pare că va funcţiona "paşaportul vaccinării". Poate nu definit ca atare. Poate va fi suficientă "doar" o adeverinţă emisă în ţările care "lucrează aşa". Şi la început cu tatonări: doar în anumite zone private, doar anumiţi salariaţi, doar când iei avionul, doar când intri în ţara aia (nodu' la laţ să fie făcut, mult este până îţi vâri capul... să vezi ce va urma). Dar de ce să fie luate în considerare doar vaccinările "la doctor"? Când există şi vaccinuri comandate prin curier, şi auto-injectarea ştiu să şi-o facă, de exemplu, diabeticii. Şi vor fi doar "vaccinuri agreate"? Vor fi interdicţii pentru ruşii care se vor vaccina cu al lor Sputnik? Sau doar pentru "cetăţenii europeni" care vor merge cu Sputnikul "în mod neautorizat"?
Astea toate ar arăta că nu sănătatea publică este în agenda lor, ci cu totul altceva.

Cenzura Big Media nu va duce la amuţirea sau izolarea conservatorilor. Va duce însă la izolarea dintre cele două categorii militante (conservatori şi progresişti), fără niciun middle ground pentru "neutrii în aşteptare" care vor să adere în cunoştinţă de cauză la vreuna dintre ele. Ura se va amplifica şi se va disemina. Să căutăm să ne înconjurăm numai cu inşi cu care rezonăm: amestecul cu "comunii" celor de tendinţă opusă dar "toleraţi ca moderaţi" nu va aduce nimic bun, ba dimpotrivă. Ăi "totuşi buni, dar" nu sunt altceva decât cărăuşii virusului letal.

Bideu&Sarmala la Casa Albă, deci. Dar un ticket mult mai potrivit ar fi fost acela în care figura ca VP Madame Tussaud.

Avarie majoră în reţeaua electrică din câteva judeţe din N-V, "influenţată de o avarie mai mare la nivel european". Staţi să vedeţi când o veni avaria aia mare, când Problema Nr.1 va fi procurarea apei potabile, sau măcar necontaminate, ori potabilizarea ei pe fondul penuriei de combustibil şi lipsei permanente a electricităţii. Ce, "nu pare posibil"?! Mai bine găsiţi din timp soluţii cu apa. Un om poate trăi până la două luni fără mâncare, chiar mai mult dar rămâne cu sechele însă fără apă are probleme critice după o săptămână.

Dărâmarea gardului parlamentului RO sau al preşedinţiei MD (iniţiative Roberta Anastase 2010, Maia Sandu 2020). Aparent ar vulnerabiliza obiectivele, dar de fapt s-ar elimina un "element tactic" folositor unor eventuali asediatori: gardul (iar unde sunt grilaje, baza sa de beton) ar deveni un parapet excelent pentru o poziţie "fortificată" mai apropiată de clădire.

Trump şi-a chemat suporterii iar ei au ieşit la bărbuncă, însă nu le-a asigurat nicio "pregătire de artilerie": toţi cei puşi de el acţionează împotrivă.
Pompeo pe Twitter, întrerupându-şi şirul de comentarii anti-China: "Let us swiftly bring justice to the criminals who engaged in this rioting."
Pence, la fel, întrerupându-şi propaganda vaccinistă: "This attack on our Capitol will not be tolerated and those involved will be prosecuted to the fullest extent of the law."
Trump bălmăjeşte ambiguităţi online şi offline, deja este superpenibil.
Dude, the people in the streets are against you (the establishment), not "against China". Aşa că devine clară cauza concertării spurcăciunilor: trezirea maselor.

În locul ciumpalacilor angajaţi pe leafă bună şi pe perspective carieristice în cadrul forţelor care apară plutocraţia globalistă, m-aş gândi bine de tot dacă se merită să mai rămân p-acolo. Perspectiva se îngustează rapid către body bags sau sertarele frigorifice din inox. Mă rog, ăsta ar fi un lux rezervat primei serii. Restul - eco (muşte, bzzz, viermi &all).
Uite ce-i prin lume şi ce va urma, uite ce-i prin State şi abia începe.

"Asaltul asupra Palatului de Iarnă".
Se încearcă acum un fel de reeditare, cu (Studiourile) TVR în locul reşedinţei imperiale de iarnă de la Petrograd. "Forţele revoluţionare" sunt cam aceleaşi*, chiar dacă pare incredibil, ba chiar au acum de partea lor guvernul provizoriu. Şi care vor dintr-odată exact ceea ce criticau la guvernarea FIDESZ din Ungaria, naţionalist-conservatoare: "epurarea mass-mediei de stat". Numai că acolo s-a urmat un proces gradual, de punere în acord a liniei editoriale cu opţiunea majoritară, care a încredinţat unui singur partid circa 2/3 din mandatele parlamentare. Ăştia (minoritatea USR din "majoritatea" din mai multe partide) vor să monopolizeze discursul public, spre a influenţa în folos propriu masili.
De văzut ce vor face PSD şi UDMR. Primii, prinşi în dilema "apărăm sau nu oamenii puşi la TVR de PSDragnea ?", iar ultimii, în dilema "ce-a fost bine în Ungaria, o fi bine şi aici?"
- - - - - - -
Troţki fusese trimis de bancherimea de pe Wall Street, iar Lenin de oligarhia "central-europeană" (germană, în principal). Deşi cei doi aparent colaborau deplin, aveau totuşi destule divergenţe, dictate de specificul intereselor propriilor păpuşari.

O văzusem mai demult, încă de la referendumuri (cel secesionist şi BREXIT-ul), dar abia acum "am asamblat-o". Deci pe fondul agitaţiei secesioniste a "Scoţiei", nu se găseşte niciun stat-membru UE care să avertizeze că se va opune categoric - ori că măcar va face mari dificultăţi - unei eventuale solicitări a "noului stat european" de aderare la UE ("Nu vă vom ratifica aderarea! Nu tolerăm secesionismul!"). Fiindcă un punct forte al propagandei secesioniste scoţiene este "vocaţia europeană", intenţia declarată de a (re-)adera la UE. De asemenea, NATO care behăie non-stop cu "ameninţările hibride", nu zice nimic despre secesionismele scoţian şi catalan. Sau nu să zică, dar măcar "să transpire" un document intern de lucru, din care să reiasă că "we're tackling these problems".

"Distanţarea socială" urmăreşte - la scară micro - exact ceea ce se vrea prin operaţiunile la scară macro numite sancţiuni, embargouri, regimuri vamale punitive: ruperea relaţiilor dintre parteneri (cetăţeni), ori măcar îngreunarea lor, distrugerea comunităţilor constituite organic, "istoric", dereglarea curgerii fireşti a unor activităţi care nu intrau sub controlul Centrului, întreruperea continuităţii lor, intimidarea şi aducerea sub ascultarea unui Coordonator Unic sub pretextul "necesităţii imperative", al "forţei majore".

- "Pfízer"! (#Haştagu' Studii-Medii)
- Ba "Pfaizăr"! (#Haştagu' Ochelarist)
- Pfff!... Da' proşti mai sunteţi: "zeamă de clopot"! (Anonimii Majoritari)

Ehe...
Atacul-hacking de la blogul lui Dan Diaconu ("Trenduri economice") conţine o frază ameninţătoare (nu-i singura...): "Aveţi grijă de voi şi fiţi atenţi la paşii pe care-i faceţi prin această lume!" Şi care mă duce cu gândul că mesajul a fost elaborat nu de vorbitori nativi* de limba română, ci de anglofoni.
Ring a bell? "(You'd better) watch your steps (around here, or else...)" - expresia scrisă îngroşat este corespondentă părţii în română scrisă tot îngroşat.
Cam pe câţi i-aţi auzit zicând-o pe-aia cu paşii? Mai degrabă auzi ceva gen "vezi cum/pe unde calci/mergi", este?
Eheheee...
- - - - - - -
* Cazul spionului ăla german din Anglia, din timpul războiului. Prins fiindcă a scos zece lire şi şase şilingi când la casa de bilete a gării i s-au cerut "ten and six", adică zece şilingi şi şase pence iar el a plătit fără să clipească preţul unui bilet pentru pachebot.

La Wuhan s-a terminat, de Anul Nou lumea a ieşit în masă pe străzi, să sărbătorească. Dincoace cică vine din nou, "tulpina nouă". Bă, ăştia, Trump&Co, care tot ziceaţi voi "Wuhan virus" sau "China virus", acu' de ce nu ziceţi voi "British (new) virus"? Începe să pută rău de tot făcătura noviciochistă.

8 comentarii :

Riddick spunea...

Motto-urile pe care le pun pe blog. Cele mai recente din listă sunt cele din partea de sus. Din formulări se pot deduce (retroactiv) "momentul şi subiectul tratat".

(ianuarie-februarie 2021)

Anonim spunea...

A propos de ATI...

Cum mor doctorii (1)

Ken Murray, MD

ACUM CÂȚIVA ANI, Charlie, un ortoped foarte respectat și un mentor al meu, și-a descoperit o umflătură în stomac. S-a dus la un doctor să îl vadă și diagnosticul a fost cancer pancreatic. Acest doctor era unul dintre cei mai buni din țară: inventase chiar și o nouă procedură pentru exact acest tip de cancer, care ar putea tripla șansele de supraviețuire de cinci ani – de la 5 la sută la 15 la sută – chiar dacă cu o calitate slabă a vieții. Charlie nu a fost interesat. A doua zi a plecat acasă, și-a închis cabinetul și nu a mai călcat niciodată într-un spital. S-a concentrat pe petrecerea timpului cu familia și a încercat să se simtă cât mai bine cu putință. Câteva luni mai târziu, a murit acasă. Nu a făcut chimioterapie, iradiere sau tratament chirurgical. Medicare nu a cheltuit mult cu el.

Nu este un subiect frecvent de discuții, dar medicii mor și ei. Însă nu mor ca toți ceilalți. Ceea ce este neobișnuit în privința lor nu este cât de mult tratament primesc în comparație cu majoritatea americanilor, ci cât de puțin. După atâta timp consacrat luptei cu moartea altora, ei tind să fie relativ senini atunci când ajung în situația să facă față propriei morți. Știu exact ce se va întâmpla, cunosc opțiunile și, în general, au acces la orice fel de îngrijiri medicale pe care și le-ar putea dori. Dar ei preferă să treacă dincolo cu discreție.

Desigur, medicii nu vor să moară; vor să trăiască. Dar ei știu suficient despre medicina modernă pentru a-i cunoaște limitele. Și știu suficient despre moarte ca să știe de ce se tem cel mai mult oamenii: să moară în chinuri și să moară singuri. Au vorbit despre asta cu familiile lor. Ei vor să fie siguri că, atunci când le va veni vremea, nu se vor lua măsuri eroice – că nu vor fi nevoiți, în ultimele momente pe pământ, să trăiască experiența ca cineva să le rupă coastele în încercarea de a-i resuscita cu CPR (asta se întâmplă dacă CPR este făcută corect). / CPR: resuscitare cardiopulmonara /

Aproape toți profesioniștii din medicină au văzut ceea ce numim „tratamente medicale inutile” aplicate pacientilor. Asta se întâmplă atunci când medicii fac apel la tehnologie de ultimă oră ca să trateze o persoană grav bolnavă, aproape de sfârșitul vieții. Pacientul va fi tăiat și deschis, perforat cu tuburi, conectat la mașini și asaltat cu medicamente. Toate acestea se întâmplă în unitatea de terapie intensivă, la un cost de zeci de mii de dolari pe zi și conduc la niște suferințe pe care nu le-am provoca unui terorist. Nu mai țin minte de câte ori mi-au spus colegii medici, în aproape aceleași cuvinte: „Promite-mi că, dacă mă găsești într-o astfel de stare, mă vei omorî”. Unele cadre medicale poartă medalioane pe care scrie “NO CODE”, pentru a le transmite medicilor să nu efectueze CPR (resuscitare cardiopulmonara) asupra lor. Am văzut mesajul ăsta chiar și ca tatuaj.

A administra îngrijiri medicale care îi fac pe oameni să sufere este angoasant. Medicii sunt instruiți să adune informații fără să își exteriorizeze sentimentele, dar în particular, printre colegii medici, își vor da drumul la gură. „Ar face cineva asta membrilor familiei sale?” vor întreba. Bănuiesc că acesta este unul dintre motivele pentru care medicii au rate mai mari de consum de alcool și depresie decât profesioniștii din majoritatea celorlalte domenii. Știu că acesta este unul din motivele pentru care eu am încetat să mai lucrez în spital în ultimii 10 ani de activitate.

Cum s-a ajuns la asta – ca medicii să administreze atât de multe tratamente pe care nu le-ar vrea pentru ei înșiși? Răspunsul simplu, sau nu chiar atât de simplu: pacienții, medicii și sistemul.

Anonim spunea...

Cum mor doctorii (2)

Pentru a vedea cum joacă pacienții un rol, imaginați-vă un scenariu în care cineva și-a pierdut cunoștința și a fost internat într-o sală de la urgențe. Așa cum se întâmplă deseori, nimeni nu și-a făcut un plan pentru această situație, iar membrii familiei, șocați și speriați, se găsesc prinși într-un labirint de alegeri. Sunt copleșiți. Când medicii întreabă dacă vor să se facă „totul”, ei răspund că da. Apoi începe coșmarul. Uneori, membrii unei familii chiar vor să se facă „totul”, dar adesea ei subînțeleg prin asta „tot ceea ce este rezonabil”. Problema este că ei nu știu ce este rezonabil și, în confuzia și întristarea lor, nici nu vor întreba despre asta si nici vor auzi ce le-ar putea, eventual, spune un medic. În ce îi privește, medicii cărora li s-a spus să facă „totul” se vor conforma, indiferent dacă este rezonabil sau nu.

Scenariul de mai sus este unul obișnuit. Oamenii au așteptări nerealiste de la ceea ce pot face medicii. Mulți cred că CPR este un salvator de vieți demn de încredere, când, de fapt, rezultatele sunt de obicei mediocre. Mi s-au adus sute de oameni în sala de la urgență după ce li s-a aplicat CPR (resuscitare cardiopulmonara). Doar unul singur, un om sănătos, fără probleme cu inima (pentru cei care vor amănunte, omul a avut o “tension pneumothorax”), a ieșit din spital pe picioarele lui. Dacă un pacient are boli severe, bătrânețe sau o boală terminală, șansele unui rezultat bun după CPR sunt infinitesimale, iar riscurile de suferință sunt copleșitoare. Ignoranța și așteptările nerealiste duc la multe decizii proaste.

Dar, desigur, nu doar pacienții fac ca aceste lucruri să se întâmple. Medicii joacă, de asemenea, un rol activ. Problema este că chiar și medicii care detestă să acorde îngrijiri inutile trebuie să găsească o modalitate de a răspunde dorințelor pacienților și familiilor. Să ne imaginăm, încă o dată, sala de la urgențe cu membrii familiei îndurerate, eventual isterici. Acestia nu îl cunosc pe doctor. Stabilirea încrederii în astfel de circumstanțe este un lucru foarte delicat. Oamenii sunt tentați să creadă că medicul are o atitudine indiferentă, încercând să economisească timp, sau bani, sau efort, mai ales dacă medicul nu recomandă un tratament suplimentar.

Unii medici sunt comunicatori mai buni decât alții, alții sunt mai duri, dar presiunile cu care se confruntă sunt similare. Când m-am confruntat cu circumstanțe implicând opțiuni de viață și de moarte, am ales calea de a prezenta doar opțiunile pe care le consideram rezonabile (așa cum aș face în orice situație) cât mai devreme cu putință. Când pacienții sau familiile aduceau în discuție alegeri nerezonabile, discutam problema în termeni de profan pentru a ilustra clar dezavantajele. Dacă pacienții sau familiile insistau asupra tratamentelor pe care eu le consideram inutile sau dăunătoare, le propuneam să îi transfer unui alt doctor sau spital.

Ar fi trebuit să fiu mai ferm uneori? Ce știu e că unele dintre aceste transferuri încă mă bântuie. Unul dintre pacienții de care am fost foarte atașat a fost o avocată dintr-o familie politică faimoasă. Avea un diabet sever și o circulație îngrozitoare și, la un moment dat, a dezvoltat o inflamație dureroasă la picior. Cunoscând riscurile spitalelor, am făcut tot ce am putut ca să o determin să nu recurgă la o intervenție chirurgicală. Dar ea a căutat experți externi cu care nu aveam nicio relație. Neștiind despre ea la fel de multe ca și mine, aceștia au decis să efectueze operații de bypass pe vasele ei de sânge înfundate cronic la ambele picioare. Aceasta nu i-a restabilit circulația și rănile chirurgicale nu se mai vindecau. Picioarele i s-au gangrenat și a îndurat amputări bilaterale ale picioarelor. A murit două săptămâni mai târziu în celebrul centru medical în care s-au produs toate acestea.

Anonim spunea...

Cum mor doctorii (3)

Este ușor să le găsești vină atât medicilor cât și pacienților în astfel de întâmplări, dar în multe cazuri părțile sunt pur și simplu victime ale unui sistem mai mare care încurajează un tratament excesiv. În unele cazuri nefericite, medicii folosesc modelul “onorariu pentru serviciu” pentru a face tot ce pot, oricât de inutil, doar pentru a câștiga bani. Cel mai adesea, totuși, medicilor le e teamă de litigii și fac tot ceea ce li se cere, cu puțin feedback, pentru a evita să intre în necazuri.

Chiar și atunci când au fost făcute pregătirile adecvate, sistemul poate încă să înghită oamenii. Unul dintre pacienții mei, un bărbat pe nume Jack, de 78 de ani, care era bolnav de ani buni și a suferit vreo 15 proceduri chirurgicale majore, mi-a spus că niciodată și în niciun caz nu mai vrea să fie pus din nou pe life support machines. Totuși, într-o sâmbătă, Jack a suferit un atac cerebral masiv și a fost internat la urgență inconștient, fără soția sa. Medicii au făcut tot posibilul să-l resusciteze și să-l pună pe life support în ICU. Acesta a fost cel mai groaznic coșmar al lui Jack. Când am ajuns la spital și am preluat îngrijirea lui Jack, am vorbit cu soția sa și cu personalul spitalului arătându-le notele mele despre preferințele sale de tratament. Apoi am oprit mașinile de susținere a vieții și am stat cu el. A murit două ore mai târziu.

Chiar și cu toate dorințele sale clar documentate, Jack nu a murit așa cum a sperat. Sistemul a intervenit. Una dintre asistente, am aflat ulterior, chiar a raportat autorităților debranșarea lui Jack de la mașini de către mine ca o posibilă omucidere. Desigur, nu a au fost consecințe; dorințele lui Jack au fost exprimate în mod explicit și a lăsat documentele scrise pentru a demonstra acest lucru. Dar perspectiva unei anchete a poliției este îngrozitoare pentru orice medic. Mi-ar fi fost mult mai ușor să îl las pe Jack pe life support, împotriva dorințelor sale declarate, prelungindu-i viața și suferința încă câteva săptămâni. Aș fi făcut chiar și ceva bani în plus, iar Medicare ar fi primit o factură suplimentară de 500.000 de dolari. Nu este de mirare că mulți medici greșesc pe partea tratamentelor excesive.

Dar medicii nu se supra-tratează pe ei înșiși. Ei văd în mod constant consecințele acestui lucru. Aproape oricine poate găsi o modalitate de a muri în pace acasă, iar durerea poate fi controlată mai bine ca niciodată. Hospice care (nu cred că există echivalent în română), care se concentrează pe furnizarea de confort și demnitate pacienților în fază terminală mai degrabă decât pe tratamente inutile, le oferă majorității oamenilor zile de sfârșit de viață mult mai bune. În mod uimitor, studiile au descoperit că oamenii plasați în hospice care trăiesc adesea mai mult decât persoanele cu aceeași boală care caută tratamente active. Am fost impresionat să aud recent la radio că celebrul reporter Tom Wicker „a murit liniștit acasă, înconjurat de familia sa”. Astfel de vești sunt, din fericire, tot mai obișnuite.

Anonim spunea...

Cum mor doctorii (4)

Cu câțiva ani în urmă, vărul meu mai mare, Torch (născut acasă la lumina unei lanterne – sau a unei torțe), a avut un atac cerebral care s-a dovedit a fi rezultatul cancerului pulmonar, care a migrat la creier. I-am aranjat să-l vadă diverși specialiști și am aflat că, cu un tratament agresiv al stării sale, inclusiv trei-cinci vizite la spital pe săptămână pentru chimioterapie, va trăi poate patru luni. În cele din urmă, Torch a decis împotriva oricărui tratament și a luat doar pastile împotriva umflării creierului. S-a mutat la mine.

Am petrecut următoarele opt luni făcând o grămadă de lucruri care îi plăceau, distrându-ne împreună cum nu am făcut-o în zeci de ani. Am mers la Disneyland, pentru prima oară. Ne-am distrat acasă. Torch era un amator de sport și a fost foarte fericit să se uite la transmisiuni sportive și să mănânce mâncare gătită de mine. A câștigat chiar și un pic în greutate mâncând felurile preferate în loc de mâncarea de la spital. Nu a avut dureri serioase și a rămas într-o stare de bună dispoziție. Într-o zi, nu s-a trezit. Și-a petrecut următoarele trei zile într-un somn asemănător unei stări de comă și apoi a murit. Costul îngrijirii sale medicale pentru cele opt luni, pentru acel singur medicament pe care l-a luat, a fost de aproximativ 20 de dolari.

Torch nu a fost medic, dar știa că își dorește o viață de calitate, nu doar cantitate. Nu așa suntem cei mai mulți dintre noi? Dacă există o formă superioară de îngrijire a bolnavilor aflați în faza terminală, aceasta este: moartea cu demnitate. Cât despre mine, medicul meu știe alegerile mele. Au fost ușor de făcut, așa cum sunt pentru majoritatea medicilor. Nu vor fi eroisme și voi intra lin în noaptea aceea bună*. Ca și mentorul meu Charlie. Ca și vărul meu Torch. Ca și colegii mei doctori.

Ken Murray
is Clinical Assistant Professor of Family Medicine at USC.

____________________________

(*) Presupun că expresia “I will go gentle into that good night” (din textul original în engleză) e o referință la poemul “Do not go gentle into that good night” — Dylan Thomas.

Citiți originalul acestui eseu aici:

https://www.zocalopublicsquare.org/2011/11/30/how-doctors-die/ideas/nexus/

(===traducerea in romana imi apartine===)

Riddick spunea...

("cu ATI" - la Spitalul MILITAR Central, supravieţuire ZERO la intubati, cu doar o excepţie în 15 ani: https://ro.sputnik.md/health/20210102/33123928/NUCLEARA-despre-Spitalul-Militar-si-infectiile-nosocomiale.html

“Do not go gentle into that good night” - n-am citit poemul, dar am întâlnit în online expresia "I won't go gentle into the night", cu sensul "I won't quit" sau "I won't pass away/die/fall without fight".

Mulţumesc pentru text şi link. Interesant.

Anonim spunea...

Anthony Daniels, medic si pshiatru de englez care a lucrat toata viata cu deținuți si publica pe internet sub pseudonimul Theodore Dalrymple, despre efectele propagandei in conditii de teroare:

“Studiind societatile comuniste, am ajuns la concluzia ca scopul propagandei comuniste nu a fost sa demonstreze sau sa convinga, nici sa informeze, ci sa umileasca; si, de aceea, cu cit corespundea mai putin realitatii, cu atit mai bine. Cind oamenii sint fortati sa ramina tacuti atunci cind li se spun cele mai evidente minciuni, ori, chiar mai rau, sint fortati sa repete minciunile ei insisi, acestia isi pierd o data pentru totdeauna sensul probitatii. A accepta minciunile sfruntate inseamna a coopera cu ticalosia si, intr-o oarecare masura, a deveni tu insuti ticalos. Capacitatea oamenilor de a opune rezistenta la absolut orice este, in felul acesta, erodata si chiar distrusa. O societate de mincinosi emasculati e usor de controlat. Cred ca, daca examinam corectitudinea politica, aceasta are acelasi efect si chiar acesta ii e scopul. Corectitudinea politica e propaganda comunista scrisa cu litere mici.”

Dalrymple a facut constatarea de mai sus acum citiva ani. Asa se explica faptul ca nu aduce in discutie ultima inventie in materie de propaganda, scaremongering si teroare politieneasca: ideologia pandemiei ucigase. Adica, proclamarea unei pandemii imaginare, care exista doar in vorbele activistilor, in mass/social/media si in creierii spalati de televiziuni, totul la comanda si sub supravegherea serviciilor secrete care, la rindul lor, percuteaza la ordinele unui mic grup de psihopati miliardari, stapinii inchipuiti ai lumii, grup atit de mic incit ar incapea intr-o singura camera. Mai sint si politrucii in povestea asta, dar ei au mai mult roluri de actori marunti, care duc tava; usor de inlocuit daca se abat de la indicatiile regizorale.

De ce se recurge la astfel de tehnici de manipulare ne explica, foarte concis, H.L. Mencken:

“The whole aim of practical politics is to keep the populace alarmed (and hence clamorous to be led to safety) by an endless series of hobgoblins, most of them imaginary”.

Riddick spunea...

Da, şi în paralel cu terorizarea se urmărea şi abrutizarea. "Decăderea".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: