25 august 2020
"Măşti"? Ascund ele multe, chiar dacă nu-s toate măşti de vraci africani
Acţiunea are loc în Africa (1918), în apropiere de epava crucişătorului german Königsberg, distrus de englezi după o lungă bătălie în delta fluviului Rufiji, unde se refugiase (în Tanganika, din Africa Colonială Germană / Deutsch-Ostafrika, acum Tanzania). Marinarii germani supravieţuitori (188) demontează toate tunurile navale de 105 mm, la care vor adapta afeturi pentru lupta terestră şi se retrag în junglă, de unde vor duce o eficientă luptă de gherilă, ani de zile. Camarazii morţi pe navă (33) i-au îngropat înainte de plecare într-un mormânt comun, pe malul din dreptul epavei. Un ofiţer de marină german (Lothar Slütter) trebuie să găsească o hartă cu locul unde este îngropată o ladă cu monezi de aur şi argint, bani necesari pentru plata mercenarilor africani (askari) care luptau sub comanda generalului german Paul von Lettow-Vorbeck. Harta este ascunsă undeva pe Königsberg. Slütter şi un soldat negru din armata colonială a lui Lettow-Vorbeck, împreună cu care se apropiaseră de epavă deghizaţi în vraci africani cu măşti, sunt împuşcaţi de un alt german, care fuge cu harta, plănuind să păstreze comoara pentru sine. Corto ajunge primul la faţa locului şi află (numai el) de la negrul muribund despre ce este vorba. Acesta făcea parte dintr-o grupare misterioasă, "oamenii-leopard", un fel de justiţiari africani. Corto Maltese, crezând că este vorba de o rudă a unui alt Slütter, tot din Kriegsmarine, cu care trecuse prin mai multe peripeţii cu câţiva ani mai înainte, pleacă în urmărirea ucigaşului împreună cu trei "oameni-leopard".
Etichete:
"telecinemateca"
,
Africa
,
agendă
,
cheie de lectură
,
conspiraţie
,
COVID-19
,
ENG
,
Germania
,
military
,
pamflet
,
WW1
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."
Postări populare:
-
Adrian Severin, europarlamentar din România : "Nu mă ascund şi voi repeta mereu această formulă, a Statelor Unite ale Europei...
-
Un articol ceva mai vechi (25 mai 2010), dar foarte actual. Scris de Leon de Winter în Der Spiegel , traducerea - Presseurop : T...
-
"Nu ştiu unde se poate duce cursul şi nici nu vreau să mă gândesc la acest lucru. Îngheţarea acordului cu FMI, cuplată cu o eventuală...
-
Agenţia Naţională de Integritate reconfirmă actul de constatare a incompatibilităţii lui Mircea Dinescu ca membru al CNSAS. Să vedem c...
-
PNL a lansat, vineri, la nivelul Bucureştiului o campanie privind redresarea economică ce va începe luni şi se va încheia pe 1 septembri...
-
Precizări ale Administraţiei Prezidenţiale cu privire la desemnarea preşedintelui Traian Băsescu ca membru de onoare al Academiei Oamenilor...
-
Atunci au fost lichidaţi o parte din tartorii regimului Carol II. Nu "politicieni", cum spune propaganda (au fost doar cinci dint...
-
M-am bucurat foarte când panaramei de M.Dinescu i s-a interzis azi, accesul la microfon, în timpul unui miting electoral al lui Traian Băs...
-
..pentru care este bine că nu avem la guvernare coaliţia roşie PSDNL : Ion Iliescu : Eu aş fi împotrivă Iliescu a fost întrebat cum c...
3 comentarii :
Despre Corto Maltese am scris aici
https://riddickro.blogspot.com/2011/08/corto-maltese.html
dar din păcate s-au pierdut embed-urile cu clipurile respective.
Finally, in April 1915, the British Admiralty agreed to a plan submitted by Drury-Lowe the previous November, which envisioned attacking the German cruiser with shallow-draft monitors, capable of navigating the Rufiji River. Two of the warships, Mersey and Severn, armed with a pair of 6 in (150 mm) guns each, were brought from Britain. On 6 July 1915, the two monitors crossed the outer sandbar and steamed up the river, despite heavy fire from German positions on the river banks. They stopped at a point they thought to be 10,000 yd (9,100 m) from Königsberg, which would be in range of their own guns but farther than the smaller German guns could reply. Aircraft were used to spot the fall of shot. The monitors' navigation was faulty, however, and after opening fire, found themselves to be within range of Königsberg's guns as well. In the span of three hours, Königsberg had forced both British ships to withdraw.[30]
They returned again on 11 July, after having repaired the damage sustained in the first attempt. The two monitors conducted a five-hour bombardment that destroyed the cruiser.[30] By 13:30, Königsberg was down to two operational guns, each with two rounds left. One of these last rounds was shrapnel and the gunners hit the British spotter plane, causing it to crash in the river.[31] With fires burning below decks, Captain Looff, now wounded along with many of his crew, ordered the ship scuttled. A torpedo was rigged with fuses to blow out the ship’s bottom. With the British still firing, the charges went off and with cheers from the crew for their ship, the Kaiser, and the Fatherland, Königsberg settled into the river just after 14:00, her flag still flying.[32]
The next day 33 German sailors were buried by the 188 remaining crewmen. A plaque was placed near the graves, reading "Beim Untergang S.M.S. Königsberg am 11.7.15 gefallen..." ("fallen during the sinking of SMS Königsberg on 11 July 1915...") followed by a list of the dead.[33] The armament and all other useful equipment and material were removed from the wreck and, together with the ship's crew, went on to see service in the East African land campaign under Lieutenant Colonel Paul Emil von Lettow-Vorbeck.[34][Note 3] Königsberg's 10.5 cm guns played especially prominent roles for the Germans for the rest of the war, acting as the theater's heaviest field artillery, used in harbor fortifications, and even remounted on the converted ferry Götzen, the German "capital ship" of the inland Lake Tanganyika fleet.[36] The surviving sailors, organized as the Königsberg-Abteilung, eventually surrendered on 26 November 1917 and were interned in British Egypt. In 1919, after the war, the men took part in a parade through the Brandenburg Gate to celebrate them and their ship.[37] The wreck of Königsberg was sold in 1923 to Commander John Ingles and large quantities of non ferrous material removed from the wreck. The wreck eventually rolled over on its starboard side and disappeared into the river bed in 1966. This is recorded in the Dar es Salaam Archives in Tanzania.
https://military.wikia.org/wiki/SMS_K%C3%B6nigsberg_(1905)
We know that the ten guns were salvaged from the wreck of the SMS Konigsberg in the Rufiji Delta in July 1915 and that they were dragged overland to Dar Es Salaam where the Germans set to work building gun carriages and limbers for some of them. They were then deployed for land use. Five were mounted on their original naval C06 fixed pivot stands to defend Dar Es Salaam, two on their pivot stands went to Tanga. Three were sent Westwards to Mwanza, Kigoma and to serve on the SS Graf von Götzen.
In March 1916 the SS Marie arrived in East Africa with supplies from Germany. Included with the supplies were four gun carriages made by Krupp specifically for the Königsberg's guns. This made more of them mobile and able to carry on the war as the Schutztruppe retreated. One by one the guns were destroyed or were captured as the campaign went on. All of them had fallen into allied hands after being disabled by the Germans before the end of 1917.
https://forum.axishistory.com/viewtopic.php?p=1788831&sid=48d1d39890190b102a88adaab02635ce#p1788831
Trimiteți un comentariu