De necontestat

Chiar dacă apare "la Ivan". Ca şi minciuna limitei de deficit, trebuie conştientizată şi necesitatea deplinei suveranităţi monetare*: statul emite câtă monedă vrea, pe care o devalorizează cât vrea. Face asta din necesitate, este mai util un "lucru viu" chiar dacă are zgârieturi, decât un cadavru de lux care arată bine machiat (altminteri, doar Banca Centrală Europeană... de la Frankfurt tipăreşte euro şi aprobă "cotele" de euro pentru statele-membre UE).

* Cioaca aia că "suntem prea mici ca să contăm cu propria monedă (şi de-aia 'ne trebuie' euro)"... Aş da ca exemple doar Elveţia (41.000 kmp, 8,4 milioane) sau Singapore (720 kmp, 5,6 milioane), state mai mici ca teritoriu şi populaţie, cu mai puţine resurse dar cu sisteme financiar-monetare viabile. "Să contăm"... în jocurile altora, pe cheltuiala noastră.

[...] Pe marginea îndreptarului de convergenţă se pot purta discuţii interminabile, se pot aduce argumente în sprijinul sau împotriva oricărei măsuri economice. Ai zice că procesul de aliniere al fiecărui stat care a aderat deja a fost riguros şi constructiv monitorizat… Cum au pătruns în Euro-zonă Grecia, Italia sau Portugalia rămâne un mister… 

Tot un mister e şi de ce-şi doresc popoarele, altele decât cel german, olandez sau francez, să plimbe euroi în buzunare sau pe cardurile de credit şi debit… Sărăcia a explodat în Italia, post aderare, s-a cam triplat numărul pauperilor extremi, discrepanţele s-au adâncit în majoritatea ţărilor (or, atenuarea acestora, crearea unei dense clase mijlocii covârşitor majoritare, uniformizarea bunăstării — asta dă măsura bogăţiei şi stabilităţii unui stat!) iar farsorii, recte grecii, au intrat subit într-un colaps din care nu vor mai ieşi nici într-o mie de ani… [...]

Aşa cum e descrisă Banca noastră centrală şi aşa cum sînt redactate criteriile de convergenţă, înţelegem că e o înţelegere bilaterală, că Statul Român a desemnat un organism al său să-l reprezinte, să lucreze tehnic pentru CE, să primească indicaţiile şi dojenile, şi că i-a pasat întreaga responsabilitate… De ce am mai dat jos comunismul, dacă revenim la centralizare? Puteam doar să-l împuşcăm pe Ceauşescu şi să-l alegem secretar general pe Isărescu…

Dar expresia "politica valutară a BNR" vă sună cunoscut? Din nou, noi credeam că imparitatea devizelor are referinţă într-un curs determinat economic, nicicum politic… De ce Italia, în anii 60-70, sau Turcia, în anii 80-90, au lăsat moneda să se deprecieze?

Cum a reuşit Saddam Hussein să întreţină economia irakiană în timpul unui embargo de peste un deceniu, cu un dinar cotat la 3,5 dolari americani, în 1989, şi la 1$ valorând 2500 de dinari, în 2002?

De ce America a lăsat dolarul să fluctueze în voie, stimulând exporturile şi asumându-şi importuri la un preţ dezavantajos? N-au avut şi ei o BNR să le aşeze pe toate judicios? Cum naiba s-au aşezat la ei preţurile singure şi s-au aşezat bine? La noi n-a mers fiecare preţ aiurea, de capul lui, a fost Isărescu vigilent şi le-a oferit la toate stabilitate ca la carte!

De-aia avem acum chirii la apartamente de două camere cât salariul mediu brut, de-aia merg săracii taximetrişti bucureşteni cu 1 leu 39 pe kilometru, deşi benzina, maşina, birocraţia, întreţinerea costă ca-n Franţa, unde e 1 euro 39 kilometrul, de-aia cu un salariu minim pe economie nu poţi să te aprovizionezi nici la Penny Market, de-aia o cafenea plăteşte 3000 de euro locaţia ca să vândă o bere cu cinci lei… [...]