Echipa președintelui lucrează cu noțiunea de „naționalism civic”, un construct ideologic

Adică, mai clar: Kraut Iohannis merge pe o schemă tip Soros (progresistă, globalistă). Întâlniri de genul celor cu Trump sau Visegrad Plus (The Three Seas Initiative) nu schimbă cu nimic această realitate. 

Vizita lui Iohannis în Harghita, imagologic, a fost una "în secuime"; românii de-acolo apar în derularea ei conjunctural, en passant. "Folclorizaţi", adică minimalizaţi.

SPQR (Radu Baltaşiu):

O lovitură de imagine precară

Regina Maria a știut că drumul trebuie să aibă în capăt mereu, o cruce. Crucea neamului tău. Au venit comuniștii și am uitat. După ei, au venit urmașii lor, cei pentru care uitarea este sinonim cu binele (Balcic, Capela Reginei).

[...] Președinția s-a plasat defectuos în regiune prin formatul întâlnirii:
- prin faptul că echipa președinției a acceptat să-l plaseze pe președinte pentru dialog/discuții doar în zona controlată de majoritatea etnică locală;
- prin faptul că echipa președintelui l-a plasat pe președinte în raporturile cu românii doar în Catedrală, în marginea arealului dominat de majoritate, unde nu a existat decât un ritual de întâlnire,
rezultă că echipa președintelui lucrează cu noțiunea de „naționalism civic”, un construct ideologic. Discursul, ca orice element cuantificabil, intră în zona de operație a eficienței. În consecință, doar discursul cel mai bine structurat e de luat în seamă. Românii „nu au avut discurs”, nu au fost băgați în seamă decât la nivel de „sunt foarte bucuros că v-am întâlnit”. Este adevărat, românii din Harghita și Covasna, au discurs, cum să nu!, dar în „bătălia discursurilor” ei au ieșit cel mai șifonați: sunt „extremiști”, așa rezultă din orice analiză făcută de cei care orbitează în jurul administrației locale dar, mai ales, la București, acolo unde este centrul de greutate al analizelor ideologice, și unde „istoricii” de bon ton, au o problemă cu patriotismul românilor. Discursul românilor fiind catalogat de vectorii locali și de analiștii mainstream drept „extremism”, echivalează cu non-discurs pentru oricine care ține la imaginea lui. Iar echipa președintelui ține la imaginea acestuia. Cel care nu are discurs, este mut, este non-persoană, sau nonprezență, arată Goffman. Este stigmatizatul. Stigmatizații pot fi pături sociale întregi, în cazul nostru masa etnică românească din Harghita-Covasna. Ei sunt prezenți, de regulă, ca slujbași/slujitori/slugi, dar nu au voie să fie remarcați, nu au dreptul la discurs. „Față de el [servitor] nu trebuie cultivată nici o impresie...” (Goffman, p.173). Este exact ce s-a întâmplat în timpul vizitei: față de români președinția nu a cultivat nici o impresie. Pentru că ei nu există. Sunt non-prezențe. Ei pot fi vizitați, la insistențe (vezi scrisorile trimise de ONG-urile românești - Romanian Global News, 18 iul 2017), dar atât.
- faptul că cea mai înaltă autoritate a statului în teritoriu - prefecții, au lipsit de la întâlnirea de Consiliul Județean, marchează încă odată clivajul descris mai sus și o precaritate tulburătoare: desconsiderarea autorității prefectului, singurul element de administrație centrală românească.

Nu în ultimul rând, paradigma „națiunii civice” face din drepturile omului piesa sa centrală. Însă nu s-a discutat despre această componentă. Aceasta ar fi impus o discuție civilizată și despre drepturile românilor minoritari, despre politicile implicite de angajare, de acoperire cu profesori a școlilor românești care au rămas, de distribuție a fondurilor, toate pe criterii etnice din zonă. O abordare „europeană” a acesteia ar fi impus luarea contactului cu problematica dramatică a încălcării acestor drepturi în zonă.

Încă o chestiune.
Da, președintele României „a jucat foarte bine” prin scena cu steagul pe care nu l-a acceptat, nelegitimând gestul de a recunoaște, fie și actoricește, așa-zisul „Ținut Secuiesc”. Dar nu aici stă problema, în abilitatea personală a președintelui de a se regrupa ca jucător pe o scenă. Adevărata chestiune este ca președintele să nu fie pus în situația de a participa la un teatru ieftin, la o butaforie! Or, situația este de multișor ieșită de sub autoritatea statului român. [...]