Esenţa UE-i: anihilarea statelor şi identităţilor naţionale dar şi a democraţiei

Am extras esenţialul din textul europeistului Valentin Naumescu (al cărui nume sună "strident", pour les connoisseurs). Reiese disperarea conspiratorilor globalişti în faţa rezistenţei cetăţenilor şi a statelor dar şi esenţa planului lor de distrugere a identităţilor naţionale; care odată îndeplinit, ar duce la o dictatură transnaţională, globală. S-a dus însă vremea prostirii maselor, acum oamenii vor să ştie "care-i destinaţia, ce traseu va fi urmat, cine-i şoferul şi cât costă biletul".

Ultrasimplificând discuţia, se vede că 70 de ani de integrare nu au reuşit să şteargă clivajul între statul naţional „democratic” şi Uniunea Europeană „elitistă”, între ideea că statul naţional este constructul de bază, ideal, suficient vieţii oamenilor atâta timp cât se bazează pe votul lor (asumpţie falsă, în opinia mea, căci votul e necesar dar nu suficient pentru ca lucrurile să meargă în direcţia corectă), idee artificial opusă unei Uniuni Europene construită, ce-i drept, de sus în jos, pe baza viziunii politice a unor elite care au încercat să schimbe cursul conflictual al istoriei continentului, creând însă un Proiect care nu a scăpat nici până astăzi de eticheta „deficitului democratic”. Uniunea nu va rezista referendumurilor, dacă se intră pe această pantă nocivă şi iluzorie. Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi, de soluţiile lor concrete, ei fiind, în fond, cei care dispun de toate detaliile şi informaţiile legate de consecinţele dezintegrării Uniunii Europene.

Menţionasem mai sus rezistenţa statelor şi a cetăţenilor. Se pare că nu este suficientă ori eficientă, trebuie trecut la pasul următor - contraatac decisiv şi lichidarea inamicului.