Postări
N-aş vrea să se înţeleagă că aş avea ceva împotriva întăririi apărării naţionale *. Dar acest obiectiv nu este servit prin cele deja comise: eliminarea serviciului militar obligatoriu, renunţarea la armele chimice şi la minele antipersonal **, aducerea de trupe şi de tehnică militară străină pe teritoriul naţional sub un pretext dubios ***, trimiterea unor ofiţeri "la pregătire" în exterior (şi care vin înapoi "cu loialităţi multiple"), cedarea controlului în stat (inclusiv controlul apărării) către demnitari care sunt de fapt agenţi străini ("aliaţi"). Şi nici alocând resurse suplimentare unui sistem deturnat de la scopul său declarat (Afacerea Skoda, Afacerea Fregatele...).
* Exact acesta e "termenul propriu". Nu mă refer la ce-i acum: o definiţie sub care se ascunde apărarea intereselor şi obiectivelor oligarhiei interne şi a supraoligarhiei globaliste.Am văzut un grafic care traduce ce înseamnă "doar 2% din PIB" şi din care reies cel puţin două aspecte: 1) o mare parte din P.I.B o reprezintă "profitul repatriat", la care statul nu are acces (neexistând capital naţional semnificativ), şi 2) prin această alocare România s-ar situa - proporţional - pe locul trei după Rusia şi SUA (China văd că nu apare).
** Prin Constituţia din 2003, respectiv prin semnarea unor tratate la care nu sunt părţi marile puteri (ci numai "fraierii").
*** Suntem tâmpiţi, sau ce?! Doar nu ne imaginăm că ăia au prins drag de noi şi vin p-aci să ne apere, eventual chiar să moară "in the process". Trupele şi instalaţiile străine ("deveselurile") sunt ţinte sigure în cazul unui conflict cu Rusia, indiferent cine l-ar porni. Dar odată cu ele, şi localităţi din România.
Un efort investiţional mai mare (proporţional) decât cel al unor state cu resurse
mult mai mari decât ale României (raportat la venituri, nu la "cifra de afaceri")
mult mai mari decât ale României (raportat la venituri, nu la "cifra de afaceri")
Aşadar, România cea lipsită de resurse ar juca la nivel de mare putere, depăşind (proporţional) Marea Britanie, Franţa, Germania şi Polonia "conservatorilor" eurosceptici-soft dar paranoic aliniaţi la cerinţele Licuriciului. Un efort care tot n-ar acoperi nevoile apărării, chiar dacă ar fi depus 10-20 de ani de acum înainte. Resursele s-ar aloca unui Sistem deturnat de la scopul declarat.
5 comentarii :
"Un efort care tot n-ar acoperi nevoile apărării"
România are nevoie de:
- efective militare permanente de minim 150.000 (acum este la sub 50% din cifră) şi o rezervă rapid mobilizabilă de minim 1.000.000
- o reţea "civilă" de deţinători de arme de foc, integrabilă într-un eventual efort de respingere a unei invazii (recent, guvernul ungar a demarat un program de construire a unor poligoane de tir pe lângă fiecare oraş)
- 500-600 de avioane de luptă (estimare a unui analist militar, la TV)
- arme chimice (binare)
- minim doi sateliţi militari, asupra cărora România să deţină controlul exclusiv
- cel puţin câteva arme nucleare
- rachete cu raza de minim 1500 de kilometri şi capabile a transporta armament chimic şi nuclear
- submarine purtătoare de rachete
...
- o apărare antiaeriană avansată şi distribuită în teritoriu
Serviciu militar obligatoriu? Cum asta? Cum vor fi încorporaţi cetăţenii români de peste hotare (minim 15% din cetăţeni şi mai ales din grupe de vârstă active, încorporabile)? Cum vor fi mobilizaţi la nevoie?
Presupun că nu vă imaginaţi un sistem în care ăia sunt doar cu paşaportul, cu votul, cu ifosele şi bosumflările dacă nu iese cine trebuie la alegeri, iar noi de aici, ăştia retrograzii care îi dezamăgim mereu, cu impozitele şi taxele (în ţară, nu afară) şi carne de tun pe deasupra.
Deci, ori li se ia cetăţenia, ori se inventează un sistem real de a-i recruta şi mobiliza (ceea ce nu cred să poată fi inventat decât pe hârtie), ori nema serviciu militar obligatoriu. Oricum, orice tentativă de mobilizare este sortită eşecului aici în ţară, ce să mai vorbim de afară?
Şi aşa ajungem la esenţa problemei - România nu duce lipsă de 2% din PIB pentru apărare, ci de ceva de apărat.
Cred că nu se iluzionează cineva că puţoii rusofobi de pe facebook, hotnews sau ILD vor apăra România în caz de ceva. Ăia sunt războinici virtuali, cum îi chemi la oaste în lumea reală, nu mai dai de ei.
Eu am prestat serviciul militar în 1998-1999 şi datorită vârstei nu mai sunt nici rezervist (am fost terist, aveam 24 de ani, acum am 42).
Dar şi dacă aş mai fi, pentru ce/cine să lupt? Pentru Boia, care ne învaţă că români nici n-au fost înainte de sec. XIX, că moldovenii nu sunt români? Pentru H.-R. Patapievici, cu ale sale cuvinte gingaşe din Politice? Pentru cuplul Băsescu-Udrea? Pentru Tismineţchi? Pentru Sabin Gherman? (că el pentru mine în niciun caz, poate doar împotriva mea). Pentru toţi discipolii lor? Pentru ardeleniştii care mă fac mitic sau sudist? Pentru Ghiţă, Kovesi, Coldea sau Dâncu şi vacanţele lor în Seychelles? Pentru averile furate de la stat ale tuturor mahărilor?
Multă vreme am crezut că atitudinea capitulardă a României în 1940 a fost o laşitate rusinoasă, că trebuia să murim cu duşmanul de gât ca polonezii.
Apoi am citit mai multe despre Slavici, despre Iuliu Maniu (vezi ruşinosul său memorandum din 1938 sau marşul asupra Bucureştiului), l-am citit pe "robul Dezideriu" - I.D. Sârbu - şi am înţeles momentul 1940.
România nu a luptat în 1940 pentru că nu avea de ce. Şi rău a făcut că a luptat din 1941 încolo. Rău a făcut că a luptat şi în 1916-1918 (în războiul ăla am descoperi că au fost victime aproape în fiecare familie regăţeană, dacă ne-am mai şti istoriile familiale: au fost şi în a mea).
Federaţia dorită de ardeleni şi regretată că nu s-a realizat se putea face fără participarea României la război, cu sute de mii de morţi.
Deci, nu mă interesează nici 2%, nici armament, nici avioane, nici serviciu militar obligatoriu care l-ar mai putea afecta în viitor doar pe fiul meu (dacă se bagă, eu îi fac bagajul şi-i cumpăr biletul de avion când face vârsta!).
Când ziceam "serviciu militar obligatoriu" aveam în vedere un stat "aşezat", adică unul condus de guverne real-reprezentative, iar recrutarea ar avea loc cu o selecţie riguroasă (medicală, psihiatrică, etc.).
Evident, "un stat normal" ar oferi motivaţia pentru a fi apărat şi mijloacele practice de a-şi asigura efectivele. De exemplu, Israelul are efective permanente de circa 250.000 şi poate atinge la o mobilizare 750.000, la o populaţie totală de sub 7 milioane, din care vreo 15% sunt arabi cu cetăţenie israeliană. Sunt mecanisme prin care joburile "abandonate la mobilizare" sunt preluate de cei rămaşi "acasă".
Oligarhia din România nu merită apărată, ba chiar dimpotrivă, merită atacată odată având armele în mâini. O ştiu şi ei prea bine: nimeni n-ar mişca un deget la o adică, spre a le salva "their precious asses". O ştiu ei, şi încă foarte bine!
Cu non-combatul, aşa ceva a avut loc cu armata bulgară în 1918, trupele Antantei (în principal franceze, printre care şi infanterie colonială - zuavi; dar şi sârbi şi italieni) au ajuns de la Salonic în România trecând prin Bulgaria ca-n brânză, aproape fără a trage un foc. De unde în 1916 au luptat "cu talent", inclusiv împotriva trupelor ruse aduse în Dobrogea în ideea că "bulgarii vor avea reţineri de a trage în fraţii lor slavi".
Între 1916-1918, pierderile României - morţi - au fost de 44,7% (raportat la totalul efectivelor angajate în luptă), faţă de Franţa şi Germania care au avut fiecare cam 16%, în patru ani de război, nu în doi (şi cu război chimic şi maritim şi colonial). Cauzele? Tifosul, dotarea slabă cu tehnică (avioane, artilerie şi mai ales mitraliere - de 10 ori mai puţine proporţional cu efectivele, faţă de Puterile Centrale). Dar şi slaba pregătire a ofiţerilor de rezervă (statistic, pierderile cele mai mari le-au avut subunităţile comandate de ofiţeri - locotenenţi, căpitani - care proveneau din învăţători de ţară).
@ GABRIEL
Domnule, va asigur de intreaga mea admiratie si pretuire pentru modul cum ginditi si cum va exprimati opiniile !
Eu as zice ca realismul dvs. este, de fapt, patriotism veritabil , lipsit de panglici si ''rasini'' !
Iar unele dintre ideile pe care le exprimati ar trebui dezvoltate, asa cum ar fi urmatoarea:
''România nu a luptat în 1940 pentru că nu avea de ce. Şi rău a făcut că a luptat din 1941 încolo. Rău a făcut că a luptat şi în 1916-1918 (în războiul ăla am descoperi că au fost victime aproape în fiecare familie regăţeană, dacă ne-am mai şti istoriile familiale: au fost şi în a mea).
Federaţia dorită de ardeleni şi regretată că nu s-a realizat se putea face fără participarea României la război, cu sute de mii de morţi''.
Am onoarea sa va salut domnule Gabriel si astept , daca doriti aceasta, indicarea unui loc unde se poate inchega un dialog cu dvs. !
Cu stima ,
Anonim 1
Trimiteți un comentariu