13 iunie 2014

Pe când un angajament şi pentru combaterea TRĂDĂRII ?


Cine să-l facă ? Ăia care au ratificat Tratatul de la Lisabona fără referendum (2008) ?! Cvasi-unanimitate la parlament, doar un vot NU (Lavinia Şandru, PIN) şi o abţinere (unul de la PC). Regie, cu 100% de DA apăream drept ţară de handicapaţi.

2 comentarii :

Anonim spunea...

Coruptia este rezultatul experimentului criminal facut pe Romania si celelalte tari foste socialiste, de trecere la capitalism ''pe cale naturala'', un fel de extrapolare a aberatiei ca ''piata si Statul minimal regleaza/rezolva tot''.
De aia se screm acum licuricii, cu cele mai pure metode coloniale, sa stopeze fenomenul ''natural'', pe care l-au rebotezat ''coruptie''; altfel se destructureaza Statul si e nevoie de el ca polygon etc.
Asa ca, sa ne scuteasca fiindca, daca ne mai asmute mult asupra coruptiei, dupa mintea lor miiiiica, micuta, disparem dracului sau incepem sa ne luptam intre noi intr-un conflict fratricid gen Iugoslavia !!!
Iar romanii aia de afara sa ne mai slabeasca si sa slugareasca acolo cu sirgul ce caracterizeaza toate slugile din Lumea asta !!

Riddick spunea...


Corupţie e peste tot, dar pe-aici e pretextul "unora" de a interveni în politica noastră internă.

Ăia de afară cu comunicatul îşi închipuie ei că vorbesc în numele tuturor românilor "de afară", mare parte din ei fiind forţaţi să-şi caute servici "afară" din cauza dezindustrializării planificate care are loc în România.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: