30 iunie 2014

Atac la familia tradiţională ("extinsă"), acum sub alt pretext


Dan Alexe considera "familia extinsă" ca fiind ... izvorul fascismului (comunismul e băgat doar pentru efectul retoric): "Familia comunitară ar justifica importanţa fascismului şi a comunismului în Italia, Grecia şi Europa de Est".

Acum, Sabina Fati (tot din reţeaua Soros), asociază familia extinsă cu corupţia ("Băsescu, tribalismul autohton și Noua Revoluție"):
România continuă să fie tribală în secolul 21, iar familiile extinse vor să câștige de pe urma parvenirii oricăruia dintre membrii ei, potrivit tradiției autohtone. Dincolo de faptul că justiția se dovedește funcțională, iar președintele se delimitează de fratele lui profitor, imaginea care se vede din afară este cea a unei țări rămase în urmă, care nu-și poate recupera modernitatea cu una, cu două.

România e plină de clanuri familiale. Premierul face, la rândul lui, parte dintr-un trib pe care îl conduce socrul, Ilie Sârbu, aranjor de primă mână și parlamentar vechi cu avere extinsă, care și-a trimis fata, plină de merite politice, la Bruxelles. Familia Mazăre, care controlează Constanța, are propria rețea, la fel Mircea Cosma la Prahova și mulți alții. Baronii de toate culorile lucrează după aceleași vechi principii, potrivit cărora mai întâi se ocupă de bunăstarea propriilor clanuri și abia apoi de cea a comunităților pe care le conduc.
Trimiterile la militanţii de stânga (Petre Pandrea şi Constantin Dobrogeanu-Gherea) nu-s deloc întâmplătoare:
Poate că Marea Revoluție de care vorbea Dobrogeanu-Gherea acum mai bine de un secol e pe cale să se întâmple, de vreme ce fratele președintelui a fost reținut fără ca Traian Băsescu să știe și fără ca șeful statului să încerce să intervină.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: