14 mai 2014

Cu suveranitatea la comun, în CAP-ul global(ist)



Când să zic că va trece campania asta fără o dezbatere reală despre opţiunile de politică europeană, ori fără măcar vreo declaraţie relevantă (vedem doar un circ ieftin pe pseudo-teme interne), apar şi declaraţii cu "SUE". S-au pronunţat pro-"SUE" (pe ăştia i-am văzut eu la TV, or mai fi şi alţii...) Stolojan şi Macovei.

"Iuliu" (Gyula) Winkler de la UDMR/PPE, care candidează iar, detaliază:
"Un lucru important și care s-ar putea să ajungă să fie decis în următorii ani este evoluția construcției europene și anume vom face pași către ceea ce în limbaj mediatic se numește Statele Unite ale Europei. Este vorba de uniunea politică; deci mergem către o uniune politică sau batem pasul pe loc în această uniune interguvernamentală, care este condusă din trei în trei luni de 28 de președinți și prim-miniștri care se întrunesc în acel Consiliu European."

"Cele mai importante voci pe plan global, dar și în Europa, constată că statul național european nu poate să răspundă la provocările globale ale secolului 21. Cel mai important stat național din UE, care este Germania, cu 80 de milioane de locuitori, cu economia și puterea tehnologică pe care le are, este puțin relevant în competiția cu India, să zicem, care are 1,2 miliarde de locuitori, sau cu China, cu 1,5 miliarde."

"Apare temerea pierderii de suveranitate, dar vin și spun că într-o uniune politică evident că suveranitate nu se cedează către Bruxelles, nu se pierde de către statele membre, ci suveranitatea se exercită în comun la nivelul Bruxelles-ului, în instituția care se numește Parlamentul European."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Liga Pro Europa, 2005:
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politico-administrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezentanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral). Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
 

 

Postări populare: