Republicani, aţi zis republicani ?

Articol apărut la Polémia, Républicains, vous avez dit républicains ?:

Cea mai mare parte dintre partidele politice se pretind republicane și elitele mediatice le acordă de bunăvoie acest calificativ. Dar sunt ele cu adevărat republicane ?

Ce înseamnă să fii republican ? Conform definiției din dicționarele actuale, înseamnă să fii "partizanul unui regim politic în care poporul exercită suveranitatea în mod direct sau prin reprezentanți aleși". Deci, a fi republican înseamnă pentru un ales al națiunii, în mod logic, să îndeplinească mandatul acordat de către popor. Bine !... Dar atunci, această definiție mai este legitimă pentru partidele noastre care se declară republicane, pentru că politicienii noștri, UMP şi PS mai întâi, urmate îndeaproape de UDI și de Verzi, au trecut peste decizia celor care au votat cu "NU" proiectul Constituției Europene în 2005, pentru a ratifica apoi, fără referendum și fără mandat din partea poporului Tratatul de la Lisabona, în 2007 ? Tratat, care nu este decât o copie a proiectului respins de francezi...

Să ne amintim că Parlamentul European are trei competențe fundamentale: puterea legislativă, puterea bugetară și controlul politic al instituțiilor europene. Această entitate supranațională, federalistă și centralistă, este rezultată dintr-o asociație de națiuni care i-a delegat toate puterile de decizie. Un fel de republică europeană. Mă rog, nu încă. Dar ai noştri "republicani" au legalizat deja dispariţia națiunii noastre și pierderea suveranității sale. În această situație, nu mai rămâne decât un pas mic de făcut.

Și aceste partide, UMP, PS și altele asemenea, continuă să ne ia în mod dispreţuitor drept proști spunând peste tot, cu mâna la inimă : "Noi, noi suntem republicani !". Până la epuizare, ei reiau această formulă magică în toate stilurile și modalitățile. În funcție de circumstanțe, avem dreptul la: "Pactul Republican", altădată la: "Valorile republicane" sau încă la: "Republica socială"... Republica Franceză este socială ! Acest lucru este scris în articolul 1 din Constituție: "Franța este o republică indivizibilă, laică, democratică și socială".

Aceşti "Tartuffi ai patriotismului", aceşti dădători de lecţii, îndrăznesc să acapareze Republica în timp ce o calcă în picioare fără încetare. Pentru ei, valorile Republicii nu înseamnă mai mult decât un catalog de idei înşirate, fără niciun sens real. Laicitatea ? O eludează în funcție de nevoile lor electorale. Libertatea ? Ei nici măcar nu știu ce înseamnă asta: este deviată în avantajul unor minorităţi subvenționate care nu se reprezintă decât pe ele însele și care susțin, mereu și mai presus de toate, libertatea individuală de a exercita viciile cele mai ciudate și mai confuze. Fraternitatea ? Aceasta trebuie să fie "pozitivă", o expresie vagă, cu referire la celebra "discriminare pozitivă" împotriva "minorităților vizibile". Ca și cum discriminarea ar putea fi pozitivă... suntem luaţi, într-adevăr, drept naivi. Fraternitatea are un singur scop: să ne impună o populație de substituire (înlocuire) mai puțin instruită și mai permeabilă la ideologia lor. Egalitatea, drepturile și obligațiile? Ba nu ! Obligaţiile sunt neglijate prin adaptarea lor la nevoile micilor lor canalii și la nevoile şmecheraşilor de mahala sau ale unor "minorități vizibile" remarcabile. Dimpotrivă, cei amintiţi adineauri au toate drepturile (locuințe, multiple ajutoare sociale, pensii fără să fi lucrat în țara de origine, etc.), care în mod normal n-ar trebui să fie acordate prioritar decât conaționalilor (cele mai multe țări aplică principiul priorităţii naționale) și cetățenilor demni, respectuoşi faţă de valorile republicane - nicidecum infractorilor ! Dar nu, ai noştri "republicani" le ţin partea cu o compasiune imbecilă care sfidează orice înțelegere, mai ales altora, tuturor celorlalţi. Dacă ar putea, ar găzdui toţi mizerabilii și toţi vagabonzii lumii...

Ei uită de Națiune, această Națiune ale cărei date obiective (teritoriul, etnia, limba, religia, cultura, Statul) presupune existența unui angajament pe termen lung de a trăi împreună, inventând - este ultima chestie scornită - "includerea" ! Cu alte cuvinte, multiculturalismul oficializat. Opusul asimilării sau al integrării. Această asimilare a francezilor, care şi-a dovedit deplin eficacitatea sa și a fost de mult timp cimentul Republicii noastre.

Acest raport celebru privind integrarea - care promovează "includerea" - comandat de guvern, ar trebui să fie numit "Raport privind dezintegrarea". Ar fi mai corect.

Ei uită de Patrie sub pretextul că acest simbol întruchipează retragerea în sine. A fi patriot, funciar și profund, trup şi suflet, înseamnă a fi pipernicit ? A fi mândru de identitatea ta, de cultura ta, de valorile tale, de istoria ta și de rădăcinile tale înseamnă a fi limitat ?

Este sigur că acest concept, Naţiune-Patrie, poate să pară un pic cam îngust pentru ideologii și politicienii noștri europeiști, internaționaliști și globalişti. Cu toate acestea, ei sunt conștienți de faptul că tot mai mulți francezi doresc din nou să-şi ia în stăpânire națiunea și patria lor. Aceste simboluri indisociabile care definesc atât de bine un popor.

Dragii noştri "republicani" să înceteze să ne mai asurzească cu ţipetele lor păsăreşti în faţa creșterii inevitabile a patriotismului în Franța și în Europa, dar pe care l-au denumit pentru a înspăimânta, "populism" sau "fascism", după cât de tensionat vroiau să devină momentul.

Noi nu mai suntem păcăliți. Și ei să-şi înceteze lecțiile de republicanism: este indecent.

Destul !

Claude PICARD

01/07/2014