Kemal Ataturk, Herr RAT şi bacşiş-barosso

Art-emis:

Într-o prestigioasă publicaţie occidentală a apărut prin luna iulie a acestui an un articol în limba germană, semnat de un bine-cunoscut comentator, sub titlul „Wahlen - Referendum in Rumänien 2012" (Alegeri - Referendum în România - 2012). Ca şi în alte dăţi am constatat că, obsedat de câteva idei fixe, Herr RAT, aşa îl voi numi pe autor, se conduce după un raţionament original, ce poate fi sintetizat astfel: doi cai plus trei catâri şi cinci zebre fac doisprezece cocostârci ortodocşi de baltă. Utilizând metoda proprie de analiză „cu materialul clientului", vă invit să lecturaţi un „interviu" (comentariu) imaginar:

Herr RAT: „De multe zile, se scrie în presă despre revolta politică din România. Se ignoră în continuare faptul că numai în Transilvania a existat Sfântul Imperiu Roman. Moldova şi Ţara Românească au îndurat cinci sute de ani de supunere în faţa sultanului turc-musulman, şi de influenţă a ortodoxiei greceşti de la Constantinopol, iar după Al Doilea Război Mondial, până în 1989, dictatura ortodox-comunistă de la Moscova."

Kommentar: Nu prea înţeleg eu bine ce vrea să zică Herr RAT, dar ce are „Sfântul" Imperiu Roman, cu... Prefectura? Herr RAT sfidează realitatea. Păi, cine a adus dictatura comunistă (greşită exprimare ortodoxo-comunistă) în România? Nu cumva prea-lăudatul Occident cu sprijinul direct al trădării fostului suveran, actual „patron" al unei piaţete din târgul lui Bucur? Dacă Herr RAT nu cunoaşte trecutul, să cerceteze cărţi de istorie, documente din arhive şi să ia cunoştinţă că dictatura de după al Doilea Război Mondial nu a fost nici mai ortodoxă, nici mai catolică decât Papa. Se ştie ce a făcut Stalin cu biserica de orice fel, începând chiar cu cea rusească. În România, după război, numeroşi preoţi şi călugări (ortodocşi, greco-catolici, catolici, protestanţi etc) au fost aruncaţi în puşcării, unde mulţi şi-au lăsat oasele pentru totdeauna. Mareşalul Antonescu s-a aliat cu Germania pentru a reîntregi Ţara. Pentru a scăpa de tutela Mareşalului, fostul suveran s-a dat cu ruşii lui Stalin şi a condamnat întreaga Românie la sclavie, pentru decenii. Aliaţii s-au făcut fraţi cu dracu', iar acesta era aproape să le vină de hac. Ce-a câştigat România din jocul planetar al intereselor şi pentru că a fost forţată să lupte împotriva fostului aliat, alături de fostul inamic? Nota olografă a lui Churchill (cea cu 90% devenită 100%)? În urma actului de trădare de la 23 august 1944, Germania a pus ştampila ruşinii pe fruntea poporului român şi un scuipat de dispreţ pe obrazul Ţării. Actualul Cancelar al Germaniei a fost botezat „noul Hitler". Oare de ce? Ştie Herr RAT? După vizita la Chişinău şi participarea la Congresul P.P.E. de la Bucureşti, şi-a îndreptăţit porecla. „Prietenii ştiu de ce!" Când a păşit în România, Herman A. Van Rompuy, actualul președinte al Consiliului European, zărind nişte preoţi ortodocşi, a sărit ca ars: „Să terminăm odată cu ciorile astea negre!" Să-l fi consiliat Herr RAT în prealabil? Dacă da, i-ar putea sugera să înceapă cu cei de la Vatican, doar şi acolo mulţi sunt îmbrăcaţi în negru, nu-i aşa? Mai umblă vorba prin Turnul Babel de la Bruxelles că iluminaţii au cerut abolirea creştinismului, (sine die, a catolicismului) a altor versiuni religioase creştine, iar Herr Rat va rămîne fără obiect în condei. Despre cine o să mai scrie atunci?

Herr RAT: „Din 2007, ţara este într-adevăr în U.E., dar în centrul Bucureştiului se află statuia lui Kemal Ataturk... Populaţia este mai mult decât oricând orientată spre est."

Kommentar: Kemal Ataturk a fost un reformator, un novator, iar Germania, de-a lungul a numeroase decenii s-a bazat deseori pe sprijinul Turciei. Numărul turcilor stabiliţi în Germania după ultima mare conflagraţie fiind foarte mare, a fost nevoie de măsuri drastice de stopare a imigrării şi chiar de expulzări, nu tocmai „ortodoxe". Comparând numărul turcilor din Germania cu al celor stabiliţi în România, se poate spune că statuia lui Kemal Ataturk ar trebui instalată la Berlin, nu la Bucureşti.

Herr RAT: „Noul Sultan se numeşte acum bacşiş-barosso (simplă coincidenţă), şi este înlocuit de către o comisie."

Kommentar: După Al Doilea Război Mondial România primea ordine de la Moscova (ca şi Germania de Est), acum de la Washington şi Bruxelles. Este vorba doar de schimbarea „Înaltei Porţi". Interesele au rămas aceleaşi. „Bacşiş-barosso" (poate nu am tradus eu corect?) este o denumire foarte potrivită pentru comportamentul acestui sltimbanc european, ex-maoist, ex-socialist... Să credem că U.E. „are conducătorii pe care-i merită?"

Herr RAT: „România nu a fost stat «occidental» şi nici Bucureştiul, oraş occidental. A fost numai mimetism."

Kommentar: În peroada interbelică Bucureştiul era numit Micul Paris, dar... Herr Rat încă nu exista pe atunci. S-a născut mai târziu şi, probabil, nu are cum să ştie.

Herr RAT: „În România, nu există mari bănci locale sau companii, numai succursale ale băncilor occidentale. Boierii locali se îmbogăţeasc din contractele cu statul, prin urmare, lupta politică este dură. Locuri de muncă, contracte, certificate, etc, sunt plătite de la buget. Peste tot există corupţie şi nepotism. [...] Politicienii sunt, totodată şi, antreprenori. [...] Trei milioane de persoane au fugit deja în vest."

Kommentar: Herr Rat combină adevărul cu imaginaţia şi speculaţia, ceea ce s-ar putea numi schizo-efect. Păi cine a distrus băncile româneşti, CEC-ul, nu generosul Occident, folosindu-se de escrocii autohtoni? Băncile străine (peste 40), ne mai fiind alimentate de băncile-mamă, au cerut bani de la guvernul României, dar nu au primit. „De unde nu-i, nici dumnezeu nu cere". Mergând cu jalba-n băţ la F.M.I., acesta i-a ordonat suspendatului amânat să solicite un împrumut „substanţial" pentru a alimenta sertarele golite ale sucursalelor bancare. Sluga prea-plecată a ascultat şi a îndatorat România pentru multe generaţii. Consecinţele? După două decenii de la căderea comunismului, România are cea mai mare datorie din întreaga sa istorie. Cu ce scop a fost făcută? Pentru a salva mafia băncilor străine aciuate în România, pentru îmbogăţirea escrocilor, fie ei străini sau autohtoni, ortodocşi, catolici sau liber-cugetători.

Herr RAT: „Boierii şi noua aşa-zisa clasă politică încearcă să facă pe plac Vestului, dar corupţia este omniprezentă şi la nivel naţional, ca şi mai înainte la Constantinopol şi Moscova. Serviciile de securitate personală, sărăcia, sănătatea şi educaţia sunt privatizate. Nu sunt doar bogaţi şi săraci. Deşi UE a oferit peste 30 miliarde EUR pentru a moderniza ţara, ele sunt utilizate foarte puţin, deoarece U.E. nu-i poate controla."

Kommentar: U.E nu este o societate de binefacere şi nu a oferit nimic pe gratis României. Herr RAT uită - sau se preface - că României nu a beneficiat nici măcar de o treime din „cotizaţia" sa depusă la U.E., aşa că povestea cu „bani europeni" oferiţi României este o gogoriţă înghiţită doar de copii sau de handicapaţi mintal. DA! În România există corupţie, există imoralitate, există necinste şi jaf, dar întreb retoric: cine le-a instaurat, încurajat şi a profitat de conjunctură? Cine le-a consolidat statutul? Cine a plătit comisioane grase jefuitorilor băştinaşi pentru vânzarea-cumpărarea avuţiei naţionale la preţ de second hand şi de fier vechi? Nu prea generosul Occident şi manipulatorii săi? Necinste şi jaf, imoralitate, corupţie, „tunuri" şi „ţepe" are şi dragul Occident, cât cuprinde şi nu scrie pe ele „Made în România". Ideal ar fi ca şi unii şi ceilalţi să ţină companie fostului prim-ministru al României, ca „pensionari" ai „hotelurilor" statului (fiecare în ţara lui). Aşa ar fi drept! Cât priveşte leprele despotice carpato-danubiano-pontice, au deja prescrisă o reţetă eficace, din păcate, neaplicată: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!" (Mihai Eminescu). Pe timpul răposatului, pentru subminarea economiei naţionale se aplica pedeapsa capitală. Categoric, se fura mai puţin!

Herr RAT: „La data de 29 Iulie 2012, România trebuie să aleagă din nou (referendum - n.a.). Fie rămâne preşedintele Traian Băsescu şi câteva principii democratice ale U.E. sunt respectate, fie triumfă post-comunismul, socialismul überniemmt noua/vechea clasă politică la putere şi Putinismul social acceptabil în UE."

Kommentar: Articolul a fost scris şi publicat înainte de 29 iulie a.c., dorinţa oracolului Herr RAT fiind temporar şi parţial satisfăcută. Să înţeleg că în opinia acestuia, suspendatul reprezintă „respectarea principiilor democratice ale U.E."? Ar putea enumera Herr Rat măsurile democratice luate de către suspendat pe timpul celor doua mandate? Măcar una! Cu sprijinul acordat cu generozitate - până mai ieri - de către Frau Hitler şi conducerea U.E., timonierul s-a reîntors la Cotroceni pentru a putea beneficia, ulterior expirării mandatului - de prerogativele unui fost şef de stat. Apropos de repudiatul Putin arătat cu deştiu' de Her RAT, cine se „pupa" cu el, eu? Nu! Suspendatul şi Occidentul, via Frau Merkel & Co.

De parcă necazurile pricinuite de străini nu erau de ajuns, întreg anul 2012 ne-am pricopsit cu circuri electorale, care mai de care mai ipocrite şi dăunătoare. Regretatul istoric Florin Constantiniu avea dreptate atunci când afirma că românii se aseamănă cu o turmă de oi, condusă de guverne de lupi. S-au ferit săşi tocească pingelele până la secţiile de votare şi ce-a ieşit, se va vedea. Oricum, cu asemenea „lupi", talibani, baroni şi moguli plagiatori, după ce vom trece de mult trâmbiţatul „sfârşit al lumii" de la 21 decembrie ne vom duce de-a berbeleacul, direct în prăpastie.

„Sfatul medicului": După insistenţa cu care apasă pedala de acceleraţie pe ipoteze halucinante şi retorici apocaliptice, Herr RAT manifestă simptomele caracteristice ale ambiguităţii liniei de percepţie. Fiind un real pericol pentru cititorii presei scrise, iar întoarcerea la realitate fiind aproape exclusă, singura modalitate de depăşire a acestui statu-quo, ar fi meditaţia la o mânăstire ortodoxă.

 
Cât despre hoardele ce se rotesc la putere, le ofer recomandarea năzdrăvanului Ion Creangă: „Să le mai dea Domnul încă trei zile, începând cu cea de alaltăieri..."