Postări
Ion Mihai Pacepa a scris un articol pentru American Thinker - Showdown with Evil (Confruntarea cu Răul), o recenzie a unei cărţi cu acelaşi nume a dr. Jamie Glazov, publicist, scriitor şi analist politic conservator american. Cartea tratează evoluţia vieţii politice, sociale şi economice din SUA, din prima jumătate a mandatului Obama.
Pasajele semnificative din articol:
[...] Desigur, oamenii de pretutindeni doresc ca liderii lor politici să
fie mai buni decât predecesorii lor. Dar
"redistribuirea bogăţiei" şi "schimbarea" sunt, deasemenea,
chintesenţe ale marxismului, care este construit pe principiul
materialist-dialectic conform căruia schimbările cantitative generează transformări
calitative. Într-adevăr, la scurt timp după ce
Partidul Democrat a
câştigat Casa Albă şi ambele camere ale Congresului american,
Statele Unite ale Americii au început să se schimbe dintr-o ţară care
aparţine "We the People" ("Noi, Poporul"), într-una gestionată de un
fel de nomenklaturişti
marxişti cu putere necontrolată. Această
nomenklatură americană a început să conducă ţara în mod netransparent, cum au făcut toate
nomenklaturile marxiste. "Trebuie să trecem [la
vot] proiectul de lege astfel încât să puteţi afla ce este
în el", a spus
odată mass-mediei liderul
nomenklaturii Camerei Reprezentanţilor a SUA [Nancy Pelosi]. [2] Aceasta a
fost o premieră în istoria Statelor
Unite.
Nu a durat mult timp până când această nomenklatură americană a preluat controlul asupra ipotecilor imobiliare, băncilor, creditelor şcolare, producătorilor auto şi a celei mai mari părţi a industriei de îngrijire a sănătăţii. Când zeci de mii de americani nu au fost de acord [la mitinguri] cu acest transfer pe furiş de bogăţie din mâini private în cele ale guvernului, nomenklaturiştii Congresului i-au numit nazişti. Astfel îi denumea şi nomenklatura marxistă, din care am facut parte cândva, pe criticii săi.
Pe 7 februarie 2009, coperta revistei Newsweek a proclamat: "Suntem toţi socialişti acum." [3] Acelaşi lucru îl proclama cu voce tare ziarul oficial al României, Scânteia, la începutul anilor '70, când comuniştii au transformat acea ţară într-un monument pentru ei înşişi. La doi ani după ce au pus mâna pe putere în SUA, nomenklatura Congresului a produs aceleaşi rezultate ca nomenklatura marxistă din România - dar la scara SUA. Peste paisprezece milioane de americani şi-au pierdut locurile de muncă, şi 41,8 milioane de oameni au apelat la bonuri de masă [sociale] de la guvern. [Creşterea] PIB-ul[ui] a scăzut de la 3,4% la 1,6%. Datoria naţională a crescut la o valoare fără precedent: 13 trilioane $, şi se prognozează că va ajunge la 18 trilioane $ până în 2019.
Scînteia a dat faliment. Newsweek a fost vândut pentru un dolar. Dar un membru al nomenklaturii Congresului SUA, reprezentând statul falimentar California - care este, deasemenea, un admirator înfocat şi un vizitator al Cubei lui Fidel Castro - a început să propovăduiască că viitorul industriei petroliere americane va fi "doar către socializare", doar "către preluarea şi conducerea de către guvern a tuturor companiilor noastre petroliere". [4] În 1948, când nomenklatura română a naţionalizat industria petrolieră, ţara era al doilea exportator de petrol ca mărime din Europa. Treizeci de ani mai târziu, când am rupt cu marxismul, România era un mare importator de petrol, benzina era raţionalizată, temperatura în clădirile publice trebuia să fie ţinută sub 63 grade [Fahrenheit / 17° Celsius], si toate magazinele trebuiau să se închidă nu mai târziu de ora 17:30 pentru a economisi energia. Cartea dr. Glazov conţine numeroase exemple care dovedesc că furtul nu aduce foloase, chiar dacă este comis de către guvernul unei superputeri - cum o demonstrează covârşitor prăbuşirea imperiului sovietic.
La data de 9 noiembrie 1989, când am urmărit la televizor cum era dărâmat Zidul Berlinului, am fost incredibil de mândru că eram american. Întreaga lume îşi exprima recunoştinţa faţă de Statele Unite pentru cei 45 de ani de Război Rece purtat cu succes împotriva imperiului sovietic marxist. În curând, România mea natală, deasemenea, a încetat să mai vadă guvernul ca pe o dădacă. Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au abandonat experimentele lor dezastruoase cu marxismul, deasemenea, şi au început să urmeze diferite versiuni naţionale ale conservatorismului economic, social şi cultural.
Din păcate, acum virusul marxismului şi cultul sufocant, stalinist, al personalităţii, au început să infecteze ţărmurile noastre. O nouă generaţie de tineri americani, care cunosc foarte puţin sau chiar nimic despre această ciumă bubonică care a ucis câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume, oferă - cu bună ştiinţă sau nu - marxismului încă o şansă. Chiar ziarul rusesc Pravda este nedumerit: [5] "Trebuie spus, că la fel ca ruperea unui baraj mare, deriva americanilor către marxism se întâmplă cu o viteză uluitoare".
La sfârşitul lui noiembrie, Statele Unite s-au confruntat cu una dintre cele mai importante alegeri din istoria sa. Alegătorii au decis care dintre cele două principale partide politice să aibe controlul Camerei Reprezentanţilor. De fapt, cu toate acestea, rezultatul real a fost că poporul american a respins încercările Partidului Democrat de a transforma ţara noastră într-un tărâm marxist în putrefacţie, şi au decis să păstreze Statele Unite ca lider al Lumii Libere. "Confruntarea cu Răul" ne spune cum să atingem acest scop, fiindcă noua carte a dr. Glazov este, deasemenea, un fel de manual "do it yourself" pentru reînnoirea încrederii în SUA. Orientările sale sunt înrădăcinate în bătălia autorului şi a părinţilor săi - importanţi disidenţi sovietici - împotriva ciumei marxismului, şi, deasemenea, în 29 de interviuri realizate de dr. Glazov cu unele din cele mai importante conştiinţe conservatoare. William F. Buckley, Richard Perle, Natan Sharansky, Norman Podhoretz, Andrew McCarthy, Victor Davis Hanson, Theodore Dalrymple, Kenneth Levin, Phyllis Chesler şi Kenneth Levin sunt doar câteva dintre ele.
Nu a durat mult timp până când această nomenklatură americană a preluat controlul asupra ipotecilor imobiliare, băncilor, creditelor şcolare, producătorilor auto şi a celei mai mari părţi a industriei de îngrijire a sănătăţii. Când zeci de mii de americani nu au fost de acord [la mitinguri] cu acest transfer pe furiş de bogăţie din mâini private în cele ale guvernului, nomenklaturiştii Congresului i-au numit nazişti. Astfel îi denumea şi nomenklatura marxistă, din care am facut parte cândva, pe criticii săi.
Pe 7 februarie 2009, coperta revistei Newsweek a proclamat: "Suntem toţi socialişti acum." [3] Acelaşi lucru îl proclama cu voce tare ziarul oficial al României, Scânteia, la începutul anilor '70, când comuniştii au transformat acea ţară într-un monument pentru ei înşişi. La doi ani după ce au pus mâna pe putere în SUA, nomenklatura Congresului a produs aceleaşi rezultate ca nomenklatura marxistă din România - dar la scara SUA. Peste paisprezece milioane de americani şi-au pierdut locurile de muncă, şi 41,8 milioane de oameni au apelat la bonuri de masă [sociale] de la guvern. [Creşterea] PIB-ul[ui] a scăzut de la 3,4% la 1,6%. Datoria naţională a crescut la o valoare fără precedent: 13 trilioane $, şi se prognozează că va ajunge la 18 trilioane $ până în 2019.
Scînteia a dat faliment. Newsweek a fost vândut pentru un dolar. Dar un membru al nomenklaturii Congresului SUA, reprezentând statul falimentar California - care este, deasemenea, un admirator înfocat şi un vizitator al Cubei lui Fidel Castro - a început să propovăduiască că viitorul industriei petroliere americane va fi "doar către socializare", doar "către preluarea şi conducerea de către guvern a tuturor companiilor noastre petroliere". [4] În 1948, când nomenklatura română a naţionalizat industria petrolieră, ţara era al doilea exportator de petrol ca mărime din Europa. Treizeci de ani mai târziu, când am rupt cu marxismul, România era un mare importator de petrol, benzina era raţionalizată, temperatura în clădirile publice trebuia să fie ţinută sub 63 grade [Fahrenheit / 17° Celsius], si toate magazinele trebuiau să se închidă nu mai târziu de ora 17:30 pentru a economisi energia. Cartea dr. Glazov conţine numeroase exemple care dovedesc că furtul nu aduce foloase, chiar dacă este comis de către guvernul unei superputeri - cum o demonstrează covârşitor prăbuşirea imperiului sovietic.
La data de 9 noiembrie 1989, când am urmărit la televizor cum era dărâmat Zidul Berlinului, am fost incredibil de mândru că eram american. Întreaga lume îşi exprima recunoştinţa faţă de Statele Unite pentru cei 45 de ani de Război Rece purtat cu succes împotriva imperiului sovietic marxist. În curând, România mea natală, deasemenea, a încetat să mai vadă guvernul ca pe o dădacă. Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au abandonat experimentele lor dezastruoase cu marxismul, deasemenea, şi au început să urmeze diferite versiuni naţionale ale conservatorismului economic, social şi cultural.
Din păcate, acum virusul marxismului şi cultul sufocant, stalinist, al personalităţii, au început să infecteze ţărmurile noastre. O nouă generaţie de tineri americani, care cunosc foarte puţin sau chiar nimic despre această ciumă bubonică care a ucis câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume, oferă - cu bună ştiinţă sau nu - marxismului încă o şansă. Chiar ziarul rusesc Pravda este nedumerit: [5] "Trebuie spus, că la fel ca ruperea unui baraj mare, deriva americanilor către marxism se întâmplă cu o viteză uluitoare".
La sfârşitul lui noiembrie, Statele Unite s-au confruntat cu una dintre cele mai importante alegeri din istoria sa. Alegătorii au decis care dintre cele două principale partide politice să aibe controlul Camerei Reprezentanţilor. De fapt, cu toate acestea, rezultatul real a fost că poporul american a respins încercările Partidului Democrat de a transforma ţara noastră într-un tărâm marxist în putrefacţie, şi au decis să păstreze Statele Unite ca lider al Lumii Libere. "Confruntarea cu Răul" ne spune cum să atingem acest scop, fiindcă noua carte a dr. Glazov este, deasemenea, un fel de manual "do it yourself" pentru reînnoirea încrederii în SUA. Orientările sale sunt înrădăcinate în bătălia autorului şi a părinţilor săi - importanţi disidenţi sovietici - împotriva ciumei marxismului, şi, deasemenea, în 29 de interviuri realizate de dr. Glazov cu unele din cele mai importante conştiinţe conservatoare. William F. Buckley, Richard Perle, Natan Sharansky, Norman Podhoretz, Andrew McCarthy, Victor Davis Hanson, Theodore Dalrymple, Kenneth Levin, Phyllis Chesler şi Kenneth Levin sunt doar câteva dintre ele.
[2] "Video
of the week: We have to pass the bill so you can find out what is in
it," The Heritage Foundation, March 10, 2010, posted as: http://blog.heritage.org/2010/03/10/video-of-the-week-we-have-to-pass-the-bill-so-you-can-find-what-is-in-it./
[3] Doug Mainwaring, "We are all Tea Partiers
now," The Washington Times,, September 30, 2010, p.1.
http://www.washingtontimes.com/news/2010/sep/30/we-are-all-tea-partiers-now/
http://www.washingtontimes.com/news/2010/sep/30/we-are-all-tea-partiers-now/
[4] "Rep.
Maxine Waters has a socialist Freudian slip," Newsreal, August
1, 2009, posted live voice on http://newsrealblog.com/2009/08/01/fox-rep-mazine-waters-has-a%20socialist-freudian-slip/
http://english.pravda.ru/opinion/columnists/27-04-2009/107459-american_capitalism-0/
Michael Savage (mai 2009): Barack Obama Communist Agenda Disaster and Society Corruption
9 comentarii :
Este absolut remarcabil ceea ce faci!Felicitari din nou.
Pana si Pacepa le spune americanilor ca nu este deloc greu sa intri in capcana comunismului.
Iar asemanarea cu comunizarea Romaniei este uimitoare !
"Chiar ziarul rusesc Pravda este nedumerit: [5] "Trebuie spus, că la fel ca ruperea unui baraj mare, deriva americanilor către marxism se întâmplă cu o viteză uluitoare".
Eh...remarcabil... :)
Fac şi eu ce pot. :)
Pravda.ru (cu articolul) este online, există şi "Pravda-Pravda", cu chirilice, de la care au plecat cei de la Pravda.ru (sanchi, tot ăia sunt ;-) ).
Munca ta aici este foarte serioasa profesionista si prezinta evenimentele in timp real ,explicandu-le logic in conexiune cu desfasurarea lor istorica.
Fata de altii care se dau mari anticomunisti dar nu resusesc decat sa fie penibili ,expirati si prafuiti ...
A inceput sa ma obsedeze Rusia asta, isi baga coada peste tot...
Apropos de "penibil" :
caderea comunismului
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/12/27/dezbatere-despre-caderea-comunismului-la-iiccmer/
Haha, Gregoar "ecrivain" (cum se recomanda acu' vreo 3-4 ani), rupe tot...
Baiat voinic, de la ţară...
Exact !
De asta am si adus linkul :)))))
cine e Gregoar "ecrivain"? :)
Riddick, esti un personaj ciudat, stii, nu? :) CC are dreptate
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/ion-mihai-pacepa-despre-confruntarea-cu-raul/
Nu, nu ştiu. :)))
Gregoar "ecrivain" este Grigore Cartianu (aşa s-a recomandat acum câţiva ani).
:))))
Trimiteți un comentariu