"Unificarea treptată a Europei este posibilă numai în forma Statelor Unite Socialiste ale Europei"

Gura păcătosului, sau "răul cel mare", care să îl facă acceptabil pe cel mic ? Pentru socialiştii troţkişti (Internaţionala a IV-a), criza euro nu este o criză intrinsecă a "proiectului european", ci se datorează "lăcomiei capitaliştilor". Să intrăm puţin la cultura de microbi:
 

 
Bailout-ul irlandez şi necesitatea Statelor Unite Socialiste ale Europei (World Socialist Web Site)

 
Salvarea Irlandei de către Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional arată clar că societatea se confruntă cu un dezastru dacă băncilor internaţionale li se permite să continue jefuirea trezoreriilor naţionale şi demontarea sistemelor de asigurări sociale construite de-a lungul deceniilor. 

Pachetul de salvare financiară a demascat rolul fiecărei instituţii europene şi guvern naţional, de slujitor al unei aristocraţii financiare globale. Nu este un singur guvern, nici un singur partid parlamentar care să fie dispus sau capabil să pună în discuţie puterea în continuă creştere a capitalului financiar internaţional. 

În luna mai a acestui an, în urma unei campanii concertate a marilor bănci şi a agenţiilor de rating pentru a scădea nivelul ratingului datoriei greceşti şi a creşte costul obligaţiunilor guvernamentale grecesti, UE şi FMI au intervenit pentru a aranja un fond de salvare financiară (bailout) de 110 miliarde €. Contribuabilii au fost asiguraţi de către politicienii europeni şi mass-media că Grecia a fost un caz unic şi nu va fi nicio salvare similară pentru vreo altă ţară. 

Acum, abia şase luni mai târziu, o sumă comparabilă, care în cele din urmă  va fi rambursată de către contribuabili, a fost alocată de către UE şi FMI în urma unei alte campanii distructive a bancherilor internationali şi a speculatorilor de a downgrada Irlanda. 

Având asigurate sute de miliarde de la guvernele naţionale pentru a acoperi datoriile lor din urma speculaţiilor eşuate, plutocraţii financiari acum dictează termenii programelor de austeritate din cele mai punitive care urmează să fie aplicate în istoria postbelică în Europa. Detaliile cu privire la bugetul irlandez urmează să fie anunţate astăzi, dar reducerile de locuri de muncă, a standardelor de viaţă şi a drepturilor sociale dictate guvernului de către bănci vor fi fără precedent. O sursă de la Comisia Europeană a descris măsurile de austeritate în curs de elaborare pentru Irlanda ca "pachetul Oliver Cromwell", o trimitere la Lordul Protector englez a cărui armată a devastat Irlanda într-o campanie brutală de recucerire în 1649. 

Elita financiară nu ia ostatici şi nu este pregătită să accepte chiar şi măsurile cele mai slabe care vizează limitarea profiturilor lor. Bancheri de top au reacţionat cu furie când guvernul german, susţinut de Franţa, a făcut timid propunerea de acum câteva săptămâni ca băncile şi creditorii importanţi să pună umărul la o parte din costurile unui plan de salvare viitor. Preşedintele Deutsche Bank a denunţat planul german şi a întreprins un turneu european la nivel de consilii de administraţie şi instituţii politice care vizează torpilarea propunerii. 

Guvernul german a bătut în retragere în grabă şi a declarat că orice cerinţă pentru plăţi efectuate de către bănci ar putea fi amânată până cel mai devreme în 2013. Nu există prevederi în bailoutul din această săptămână pentru Irlanda prin care băncile sau deţinatorii importanţi de obligaţiuni (bonduri) ar suferi orice pierderi. 

Cu ultima lor ofensivă internaţională, băncile au ridicat miza. Nemulţumite cu perspectiva unor planuri de salvare a posteriori, ei cer ca guvernele să pună deoparte noi fonduri imense, să subscrie la o nouă rundă de speculatii financiare. 

Comentând asupra acestui proces, Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung observă: "Criza financiară a ajuns înapoi de unde a început totul: băncile. Şi acestea au devenit mai obraznice. În timp ce Lehman Brothers a trebuit să se prăbuşească spre a dovedi necesitatea de a participa contribuabilii la salvarea băncilor, crizele posibile sunt acum în situaţia de a fi "prevenite" de către contribuabilii din UE. Astfel, băncile nu vor fi trase la răspundere pentru risc - pentru acoperirea căruia percep dobânzi mari - că o nenorocire se va produce şi un debitor major va falimenta". 

Cu economiile din Grecia şi Irlanda odată devastate, mafia financiară se mută pe noi păşuni. Cu cerneala abia uscată pe afacerea Irlanda, pieţele şi-au intensificat presiunea asupra obligaţiunilor viitoarelor probabile victime - Portugalia şi Spania. 

Guvernele din toată Europa au reacţionat prin răspândirea otrăvii naţionalismului în scopul de a devia atenţia de la complicitatea lor şi de la consecinţele dezastruoase social ale măsurilor lor de austeritate. Ele încearcă astfel să împiedice un răspuns internaţional unificat din partea clasei muncitoare. Într-o serie de ţări europene, extrema dreaptă, organizaţiile rasiste şi anti-islamice au fost aduse la guvernare spre a alimenta şovinismului naţional. 

În Irlanda, guvernul Fianna Fail, condus de Brian Cowen, s-a confruntat cu denunţarea din partea partidelor întregului spectru politic, care deplângeau "trădarea suveranităţii naţionale irlandeze". Tocmai aceleaşi partide au arătat foarte clar sprijinul lor deplin pentru măsurile de austeritate dictate de bănci. 

Interesele de clasă care stau la baza invocării oficiale a suveranităţii naţionale sunt exemplificate prin concentrarea, atât a guvernului cât şi a opoziţiei, pe conservarea  impozitului pe profit de 12,5 % - o politică dictată de interesele de capital şi pentru care insistă corporaţiile americane, în special. Este clar că guvernul irlandez, cu sprijinul aşa-zisei opoziţii, are asigurata şi susţinerea UE şi FMI pentru o continuare a impozitului pe profit redus, prin oferta de a exploata chiar si mai brutal clasa muncitoare. 

În cele din urmă, partidele de opoziţie sunt animate de credinţa că, odată ieşind din nelegiuirile comise de Fianna Fail şi Verzi, ele sunt mai bine plasate ca să impună reducerile cheltuielilor sociale solicitate.
 
Rolul de lider în această orgie de şovinism este jucat de sindicate şi de apologeţii lor din cadrul organizaţiile de pseudo-stânga ale clasei de mijloc, care în fiecare moment din criză au încercat să dezamorseze şi să dividă opoziţia populară masivă la reduceri şi să faciliteze strategii alternative pentru punerea în aplicare a programului băncilor. Sindicatele germane, franceze şi britanice nu au ridicat un deget pentru a-şi sprijini colegii din Grecia şi Irlanda, în timp ce sindicatele irlandeze au luat o măsură fără precedent, fiind  de acord cu o interdicţie de patru ani la greve, o blocare a salariilor şi cu mii de reduceri de locuri de muncă pentru a stabiliza capitalismul irlandez. 

Oamenii muncii trebuie să respingă decisiv naţionalismul şi şovinismul stârnit de guvernele burgheze spre a pune la adăpost elita financiară. Lucrătorii şi tineretul din întreaga Europă şi de la nivel internaţional au demonstrat dorinţa lor de a lupta, dar aceste lupte pot avea succes numai pe baza rupturii cu partidele social-democrate europene, cu sindicatele şi aliaţii lor falşi de stânga. Conflictul nu este între irlandezi, greci, germani, francezi şi britanici, nici între europeni şi americani, ci între clasa muncitoare internaţională pe de o parte, şi capitalul financiar şi lacheii sai politici pe de altă parte. 

Singura alternativă la un viitor de sărăcie, dictatură şi război este unificarea clasei muncitoare din Europa, pe baza unui program socialist revoluţionar, inclusiv confiscarea profiturilor speculative, o modernizare radicală a sistemelor de impozitare pentru a creşte sarcina pe cei bogaţi şi a oferi ajutor pentru persoanele care lucrează, repudierea datoriilor naţionale, şi exproprierea de bănci şi mari corporaţii şi transformarea lor în întreprinderi aflate în proprietate publică sub controlul democratic al clasei muncitoare. 

Unificarea treptată a Europei este posibilă numai în forma Statelor Unite Socialiste ale Europei. Comitetul Internaţional al celei de-a IV Internaţionale (ICFI) este singura organizaţie politică la nivel mondial care avansează o astfel de perspectivă. Facem apel la oamenii muncii şi la tineri să citească şi să sprijine World Socialist Web Site, să studieze politicile şi programele din secţiunile ICFI, şi să se alăture şi să construiască partidul mondial al revoluţiei socialiste.

Daniel Cohn-Bendit (grupul europarlamentar ecologist Greens/Verzii): "Irlanda este falimentul neoliberalismului şi al dereglementării" :

>> "Euro este un scut de protecţie în faţa crizei" - Barroso, februarie 2009