Postări
Completăm dosarele „NATO reîncărcat“ şi „Noua Ialta“, din cele mai noi ediţii FP România, cu o analiză fără ocolişuri privind riscurile refacerii puterii Rusiei în Europa. Parteneriatul dintre Germania şi Rusia este un motiv de îngrijorare pentru statele estice, crede Edward Lucas, corespondentul revistei „The Economist“ pentru Europa Centrală şi de Est. De ce se vorbeşte atât despre reasigurarea statelor NATO din Est?
Pe parcursul ultimilor ani, am avut de-a face cu o succesiune de exerciţii ale armatei ruse în imediata vecinătate a flancului estic al Alianţei, un mesaj departe de a fi prietenos. În acelaşi timp, războiul din Caucaz ne-a demonstrat nu doar capacitatea şi voinţa Rusiei de a ataca state mai mici, dar şi abilitatea de a-şi proiecta puterea dincolo de graniţele sale. De unde şi nevoia unui mesaj NATO de reasigurare pentru statele estice, inclusiv prin dezvoltarea unor planuri de apărare. Criticii uită adesea faptul că reasigurarea este ieftină - nu implică sacrificii geopolitice şi geoeconomice prea mari. Pe de altă parte, este şi o problemă de interpretare a articolului 5. Deşi un pact al muşchetarilor - toţi pentru unul, unul pentru toţi -, nu implică un răspuns automat. Pe fond, articolul 5 presupune o instituţionalizare a voinţei politice. Dacă voinţa politică nu există, articolul 5 nu funcţionează.
Există pericolul „finlandizării" Estului? Anume reuşita Moscovei de a împiedica fostele republici ex-sovietice să adere la alianţe occidentale.
Finlanda nu a sfârşit deloc rău. Se afla într-o conjunctură imposibilă, dar a reuşit să-şi conserve democraţia, economia de piaţă şi securitatea, independent de presiunea rusească. Sunt mai degrabă îngrijorat de ceea ce aş numi „schroederizare". Acesta mi se pare pericolul cel mai mare - cazul înalţilor oficiali europeni, care din raţiuni politice şi economice fac înţelegeri si aranjamente care ajută direct Rusia. Răspunsul corect pe care Schroeder ar fi trebuit să îl dea Rusiei asupra North Stream ar fi trebuit să fie: „este o ideea foarte bună, iar dacă polonezilor le place o s-o şi aplicăm - dar nu altfel". În schimb Schroeder a adoptat varianta directă, bilaterală. Faptul că presiunea comercială poate crea o legătură bilaterală distructivă pentru ideea de solidaritate între aliaţi este un pericol mult mai mare decât spectrul „finlandizării".
Cum vedeţi „resetarea" dintre Varşovia şi Moscova?
Cred că deja s-a mers suficient de departe. Sunt adeptul resetărilor, dar văd că se merge prea departe şi cred că Rusia a scăpat de sub control. Aş vrea să văd că Rusia renunţă unilateral la procesul de la Strasbourg prin care contestă răspunderea pentru masacrele de la Katyn. Este pur şi simplu revoltător. Cred că din punct de vedere simbolic nu a fost corect să i se permită lui Lavrov să vină şi să ţină un discurs în calitate de oaspete la conferinţa ambasadorilor polonezi. Este vorba de o ţară în care nu ai o presă liberă, alegeri libere, unde poţi fi bătut, arestat sau chiar omorât. În cele din urmă, am fost dezamăgit de arestarea în Polonia a liderului guvernului cecen din exil care ar fi trebuit mai degrabă încurajat decât arestat, dat fiind că pledează pentru o Cecenie democratică, seculară şi pro-vestică.
Care este mesajul pe care Deauville îl trimite către Est?
Este îngrijorător. Atunci când ţările mari încep să se coalizeze, cele mici o păţesc. Iar acest lucru subminează toate structurile de securitate, tot ceea ce ne-am chinuit să creăm în ultimii 55 ani. Parteneriatul dintre Franţa şi Germania poate fi tolerat, problema este cel dintre Germania şi Rusia, care poate crea panică pentru statele din Est. Îmi e teamă că acestor state li se va alătura şi Polonia, care preferă în ultima vreme să fie în clubul ţărilor puternice decât în al celor care respectă regulile jocului. Îmi e teamă de o Polonie care va prefera o axă Moscova-Varşovia-Berlin-Paris, abandonând grupul de la Vîşegrad şi statele baltice.
http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/web_exclusive/Axa_Moscova-Berlin-Paris_0_376762900.html
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu